Versuri corectate și adnotate
Privirea-ţi se pierde pe marea în riduriCe-şi urlă-ncruntarea spre piepturi de stânciÎnfipte în ţărmul de gânduri adânciCu Ane zidite-nafară de ziduri. E-un zbor peste-o mare ce vrea a te ţineDeparte de-Olimpul pe care-n destinL-ai vrut, l-ai avut şi acum îţi e chinSăpat pe ascuns în adânc de suspine. Pe ţărmul în care pierdută ţi-e calea,Nisipul … Citește mai mult
Mai pâlpâie cuvinte în umbrele de mâine,tot scrijelind vopseaua pereţilor uitării,urnindu-şi dedemultul din formele păgâne,pe lespedea de piatră ard laurii visării.Pe muntele de sare Sisif se pierde-n rouă,jur-împrejurul nopţii miroase a tristeţe,un ţărm fără de mare mai stăruie să plouă,când despre taina morţii nu-i nimeni să mă-nveţe.
Idila trece,vine,uitarea se-ntețeșteîn fiecare piatrănăscută-n Assuan,în sânul ce adapămișcarea tot mai linăpe care o simțim.Nu-i umbră-n sărăciedar soare,numai soareși-un firce se întindedeparte,mai departespre tot ce a fost scris.Mai stăm culcați alăturide regii peste fluviipeste deșert și-o lumede mult apusă..savurăm eterna pacea miilor de anitrecuțiprin noiîn oreîn ani și secolepe seama lor –cine le-or fi urmașii..
Ce știi tu?Pe mine noaptea, mă vizitează stafii și da, sunt ale mele,Spirite ce vin și pleacă dintre palme fără să lase semne.Fără să-mi zică „te iubesc”, sau cine știe ce refrene,Trece timpul și răsăritul mă prinde mereu la o cafea cu ele.Și mai vorbim de una alta,Și ne mai amintim de noi,Și mai vorbim … Citește mai mult
Speranțele se tulburăsub agoniaplecaților din noi,nu mai sunt semne –n-au rămas simboluridecâtsub dalta unui cioclu.Speranțe scurse-n catacombemucegăiesccaloteleprinse-n negre amintiriuitateși de semne și de cioclii..Unde-a rămas pământul și pădureaîn care s-a încrustatcălcâiului venireailuziilordintre albe tâmpleexilate-ncatacombe de calote?.Uitareanu-i decât părereaunui simbol de-a fi fost semnprintre pierduți..Frate,tu mi-ai furat turla bisericiiși nu-mi găsescnici clopotul nici limba..
De-a uit vreo țară, să-mi aduci aminte,Îi spune Dumnezeu lui Sfântul Petru.La el o țară e de-un kilometruȘi kilometrul – cât un bob de linte.Și este foarte lesne să îl sară,Când vine în inspecții, pe pământ.O, Doamne, totuși ai uitat o țară,Nu de când ești, ci numai de când sunt.Și Sfântul Petru, ce-a rămas în … Citește mai mult
E greu să stai netulburat pe câmpuriCând păsările ciripesc aleneIar anii ce trecură nu au vremeSă mai citească și a tale rânduri.Îngrămădite versuri stau să chemeEternul vis al celor patru scânduriCe te vor găzdui sub mii de cârduriDemult visatelor tale poeme.Uitarea se-ntețește, codrul gemeDe când din lume au plecat prorociiCare-au uitat de mult să te … Citește mai mult
Obosești repede, uiți ușor,Începi să vorbești singur,Misti din buze..Te surprinzi în oglindă mișcând din buze,.Știu cam cum o să fie când voi fi bătrân.În fiecare vară am o zi, două, o săptămânăDe bătrânețe.Zbârcit, uscat ca un sâmbure de piersică în miezul zileiZemoase.Un Ulise care uită de la mână până la gură,Unde trebuia să se-ntoarcă,De ce … Citește mai mult
Inima ta, mă joacă așa: ba nu, ba da, ba da, ba nu, ba nu, ba da!Mă pune pe foc și eu nu prea m-aș mai juca, ba nu, ba da, ba nu, ba daDar ăsta nu-i joc.N-am să mai stau noaptea albastrăSă tot aștept la o fereastră până târziu.N-am să mai stau nici pe … Citește mai mult
Dormi.Dormi dulce somn netulburatÎn flori şi în dantele,Dormi că ţi-au pălit mâinileÎn grelele inele.Dormi rece somn ne-nfioratDe gânduri, nici de vise,Dormi că ţi-au rănit pleoapeleFăcliile aprinse.Dormi veşnic somn îmbălsămatÎn beznă şi-n uitare,Dormi că ţi-a muşcat buzeleA Morţii sărutare.