Voi m-ați uitat prieteni, dar vă iert,
Vă iert că n-ați știut cum vă voi plânge
Când orice gând spre voi mi-a fost deșert,
Când orice gând sta aripile a-și frânge.
M-ați aruncat în lume, nu vă cert
Că nu ați vrut din resturi a mă strânge;
Voi m-ați uitat prieteni, dar vă iert,
Vă iert ca n-ați știut cum vă voi plânge.
Acolo dus, acolo-n depărtare
M-am ridicat cum sunt, din sfert în sfert,
Și v-am slăvit întregul drum pe care
Nu m-ați hulit, dar m-ați lăsat inert.
Voi m-ați uitat prieteni dar vă iert!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de iertare față de prietenii care l-au uitat pe narator. În ciuda faptului că s-a simțit abandonat și neglijat, naratorul alege să ierte, subliniind o maturitate emoțională și o capacitate de a depăși resentimentele.