Cerul își deschide poarta flăcărilor furiei
Noaptea toarnă peste ploaie
Stropi de fulgi – mătase grea.
Cine vrea
deschidă poarta
cine nu s-o zăvorască
căci hainul râs – meschinul –
va intra și nepoftit
să-și adape caii morții
dintr-un jgheab pus pe ascunse
lângă pat de Omul Negru.
Ia uitați-vă la mine cum mă uit fără orbite
De pe lumea voastră fadă peste lumea altora,
Cum vă cânt de milă vouă cântecele mele seci,
Cântece uitate toate de cei duși unde n-ați fost.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune sumbră asupra lumii și a condiției umane, sugerând o pierdere a valorilor și o apropiere de moarte. Naratorul, dintr-o perspectivă spectrală, deplânge uitarea și decăderea celorlalți.