Versuri corectate și adnotate
O toamnă veșnică compuneun vers cu șapte noteși versurile le îngâncu pleoape-ngreuiatede toamna veșnică ce-o portsub genele-mi morbidede-atâta ploaieși de-un vântce-mi fulgeră sub tâmple.Un vers cu șapte note-mi cântdar uit că-s șapte note;la fiecare nou cântatmai moare câte-o notă.În toamna veșnică s-a dusși versul și solfegiul.A mai rămas doar un cuvânt,și-a mai rămas o notăîn … Citește mai mult
Voi muri în uitare?Într-o viață mult prea nedreaptă,În care visele mor,Și iar se mai nasc, o dată.Voi muri, la fel cum demult am murit?Voi dispărea în uitare,Dar mereu, prezentă voi fi,La a vieții strigare.Eu mor zi de zi și totuși exist,Cu toate că sufletul îl am tare trist.Știu să râd, să visez, să trăiesc,Cu toate … Citește mai mult
Când vei fi murit, vei zace pe veci,fără ca cineva să-şi aducă aminte de tine;tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii;fără renume aici, tot aşa vei rămâne şi în Hades,rătăcind încolo şi-ncoace printre morţii necunoscuţi.
Cerul își deschide poarta flăcărilor furieiNoaptea toarnă peste ploaieStropi de fulgi – mătase grea.Cine vreadeschidă poartacine nu s-o zăvorascăcăci hainul râs – meschinul –va intra și nepoftitsă-și adape caii morțiidintr-un jgheab pus pe ascunselângă pat de Omul Negru.Ia uitați-vă la mine cum mă uit fără orbiteDe pe lumea voastră fadă peste lumea altora,Cum vă cânt … Citește mai mult
Privirea-ţi se pierde pe marea în riduriCe-şi urlă-ncruntarea spre piepturi de stânciÎnfipte în ţărmul de gânduri adânciCu Ane zidite-nafară de ziduri. E-un zbor peste-o mare ce vrea a te ţineDeparte de-Olimpul pe care-n destinL-ai vrut, l-ai avut şi acum îţi e chinSăpat pe ascuns în adânc de suspine. Pe ţărmul în care pierdută ţi-e calea,Nisipul … Citește mai mult
Mai pâlpâie cuvinte în umbrele de mâine,tot scrijelind vopseaua pereţilor uitării,urnindu-şi dedemultul din formele păgâne,pe lespedea de piatră ard laurii visării.Pe muntele de sare Sisif se pierde-n rouă,jur-împrejurul nopţii miroase a tristeţe,un ţărm fără de mare mai stăruie să plouă,când despre taina morţii nu-i nimeni să mă-nveţe.
Idila trece,vine,uitarea se-ntețeșteîn fiecare piatrănăscută-n Assuan,în sânul ce adapămișcarea tot mai linăpe care o simțim.Nu-i umbră-n sărăciedar soare,numai soareși-un firce se întindedeparte,mai departespre tot ce a fost scris.Mai stăm culcați alăturide regii peste fluviipeste deșert și-o lumede mult apusă..savurăm eterna pacea miilor de anitrecuțiprin noiîn oreîn ani și secolepe seama lor –cine le-or fi urmașii..
Ce știi tu?Pe mine noaptea, mă vizitează stafii și da, sunt ale mele,Spirite ce vin și pleacă dintre palme fără să lase semne.Fără să-mi zică „te iubesc”, sau cine știe ce refrene,Trece timpul și răsăritul mă prinde mereu la o cafea cu ele.Și mai vorbim de una alta,Și ne mai amintim de noi,Și mai vorbim … Citește mai mult
Speranțele se tulburăsub agoniaplecaților din noi,nu mai sunt semne –n-au rămas simboluridecâtsub dalta unui cioclu.Speranțe scurse-n catacombemucegăiesccaloteleprinse-n negre amintiriuitateși de semne și de cioclii..Unde-a rămas pământul și pădureaîn care s-a încrustatcălcâiului venireailuziilordintre albe tâmpleexilate-ncatacombe de calote?.Uitareanu-i decât părereaunui simbol de-a fi fost semnprintre pierduți..Frate,tu mi-ai furat turla bisericiiși nu-mi găsescnici clopotul nici limba..
De-a uit vreo țară, să-mi aduci aminte,Îi spune Dumnezeu lui Sfântul Petru.La el o țară e de-un kilometruȘi kilometrul – cât un bob de linte.Și este foarte lesne să îl sară,Când vine în inspecții, pe pământ.O, Doamne, totuși ai uitat o țară,Nu de când ești, ci numai de când sunt.Și Sfântul Petru, ce-a rămas în … Citește mai mult