Hai să uităm cum o floare e uitată,
Să uităm totul ca pe un foc ce nu mai e aur,
Să uităm tot, o dată şi încă o dată,
Timpul, cu grijă, o să ne îmbătrânească.
Dacă o să întrebe cineva, să spui că totul a pierit
De ani şi ani de zile,
Aşa ca o floare, ca un foc, ca un pas greşit,
Pe întinsă, uitată zăpadă.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre uitarea inevitabilă a lucrurilor și a amintirilor, comparând-o cu o floare uitată sau un foc stins. Trecerea timpului este văzută ca un factor care contribuie la această uitare, ștergând treptat totul.