În gară soseau trenuri neanunțate
Inima e plină de pietre
Flacăra-și arată goliciunea ca femeile
În fiecare zi mă duc și mă-ntorc din infern
Cei care-au făcut din patrie o curvă
Cei care-au pus întunericul de pază pretutindeni.
Iarba și bezna se-astupă una pe alta
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de deziluzie și deznădejde față de starea patriei, văzută ca fiind coruptă și întunecată. Vorbitorul se simte prins într-un ciclu nesfârșit de suferință, iar imaginea naturii sufocată de întuneric accentuează sentimentul de pierdere și disperare.