Vin trenurile lungi o vară-ntreagă
La mine în oraş şi merg departe,
În nările-mi cu unduiri de pluş,
Fierul încins al roţilor răzbate.
Pictează un tablou cu toate astea,
Aminte să-ţi aduci fiind bătrână.
Vei şterge tremurândă barba mea
Cu un prosop ce-ţi lunecă din mână.
Luceferii de noapte s-au aprins
Dând foc oraşului curat şi mic.
Vin trenurile lungi dintr-altă vară
Şi eu adorm şi nu mai văd nimic.
Te-am păcălit că îţi voi scrie versuri,
Nu ştiu a mâzgăli nici trei cuvinte.
Pictează tu o pânză cum ţi-am zis
Şi pe arginţi ce zornăie, o vinde!
Vin trenurile lungi o vară-ntreagă
La mine în oraş şi merg departe,
În nările-mi cu amorţiri de pluş,
Fierul încins al roţilor răzbate.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie prin imagini ale trenurilor care trec într-un oraș, amintind de vară și de trecerea timpului. Există și un element de auto-ironie și deziluzie, sugerând o incapacitate de a exprima sentimente prin cuvinte și o invitație la exprimare artistică prin pictură.