Versuri corectate și adnotate
Gândul improvizează astăzi… ieri,teleportând o adiere de trecutc-o aromă de melancolie,ce-o atingi cum pe un nor de pufîmiresmat în iasomie,cu îngeri,ce nu-i știi de-au dispărutși-ți verși un inutil nădufpe timp, extremul inamic,ce nu se adaptează-n niciun fel;este-un impudic gol de caracter,infatuat, doar dând sentințecu fiecare pas, tac-ticși n-are gust, nici preferințe…E singurul modelce nu acceptă … Citește mai mult
Oameni buni, nu ne gândim uneoriCă viața-i plină de comoriDar toți stăm cu capul în nori.Când gândim, mai tot timpul socotimCă vrem mai mulți bani să primimDar mai mult timp irosim.Noi nu știmNu știm deloc să trăimNumărăm numai baniiȘi pierdem anii.Vai de noi, rău am ajunsAvem de toate dar nu e de ajunsVai de noi, … Citește mai mult
Sunt poate milioane de ani de-atunci — o, Soare!De când tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur.Erai de-abia o pată prin neguri călătoare,O forță-n mers ce-și cată o formă și-un contur.Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturulȘi incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii,Înflăcărat deodată a luminat azurulȘi ale mele negre și mari melancolii.Așa erai pe … Citește mai mult
Hai, iubito, uită-te la ceasVai, uite ce puțin ne-a mai rămasViața trebuie trăită-n doiCu foc și cu vânt și cu ploi!Dar care se liniștesc apoiHai, mai bine stai o vreme cu mineȘi ține soarele cu tine cât mă iubeștiSau hai, mai bine stai lipită de mine!Și ține soarele cu tine să mă topești,La la la … Citește mai mult
Au crescut secoleleîncet sau mai iute –uneori în letargie,alteori izbucnind în clipemari cât sorii din stihie.Au dat şi înapoi,trăgându-se-n pădurişi astupându-şi cu mânauriaşele guri.Apoi s-au revărsat cântecele câteodatăpeste câmpie,ca Dunărea umflată.Au crescut secolele mereu –într-una greu,sub vânt, sub ploaie, sub arşiţa mareca un pântec de săpătoare.Au crescut secolele de norod,Până la rod.
Repede se mai duc anii,Mă uit la fetița mamii,Repede a mai crescut,Aproape că n-am știut,Ieri o țineam pe picioareȘi acum e fată mare.Roata vieții nu se-ntoarce,Așa-i viața, n-ai ce-i face,Mă uit la băiatul meu,Mulțumesc lui Dumnezeu,Ieri zicea mamă și tată,Astăzi e om cu armată.Uite-așa se trece viațaCa și bruma dimineața,Nu-mi pare rău c-a trecut,Copiii mari … Citește mai mult
Ce rușinos e timpul celui gândind amarCă-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.Ci tu în cânt de harpă bea vin dintr-un cleștar,Căci poate mâini cleștarul o piatră-o să-l sfărâme.
Mă-nebunește gândul fugii pe elipsă,Să nu scap ca-n prăpăstii în exterior de pistăCă nu-s tribune, e negrul cel absolut și rece,Acolo unde nu mai știi.. Nimic nu se petrece!.E-un straniu ce m-apasă-n septembrie mereu,La prima noapte „freeze”, de-un rece alizeu..Și cad din mine frunze, ce-or putrezi orfane,De pom cald, ce-am dat fructe din cupe diafane.Mă … Citește mai mult
Mă trec pe zi ce trece cu oră sau minut,Stingând, dintr-un menit de vis, crepusculȘi numai eu mă văd, încă de la un prim sărut;Mă trec pe lângă oglinzi și trag cu ochiulȘi m-amăgesc că sunt mereu același, retușat minuscul,Zicând; „Sunt mult mai bine c-alții!”.. Mi-e deochiul!Mă trec o genă în urme de urmași-Ce-ar fi … Citește mai mult
Deși știi bine despre risipirede timp, despre amăgire,crezând cuvintele din filede cărți,multe cititesau trăite..nu poți să-nvingi-cu nicio-mpotrivire-treceri de multe zile,pierdute, dând vina pe sorți,ce-n timp ai vrea să stingi.Ce scumpe știi că suntminutele în scurgere definitivăși te-ncânți privindu-te-n oglindă,tot crezândcă ești același-nevăzând trecutele- și dimpotrivă,ca un vântviața-ți se perindăîntr-un scufund,înconjurat de-ai tăi, la fel de … Citește mai mult