Versuri corectate și adnotate
Stânca și furtuna. Stânca și pelerina și pălăria.Stânca – și Pușkin. Cel care și-acum încă,Ochii închizând, stă sus și vede-un sfinxNu sălbăticia noastră: nu deducțiile greculuiAjuns la-ncurcătură, nu taina, ghicitoarea,Ci străbunul: un hamit cu buze plate,Ca variola cu care ciupi nisipul, mutilându-l,Săpând cu greu vărsat pustiul.Și nimic mai mult. Stânca și furtuna.În satanismul berii ce … Citește mai mult
…Şi nu e prima dată când, la uşa mea, bat marii eufemişti să tălmăcească toate cele îndărătnicitehieratic pe vârful înalt al limbii, de unde nu se lasă rostite în nici un chip. Şi vin, escaladând, pânăla mine, cordonul ombilical al lumii – sfioasa ei facere…Poftiţi, domnilor, levitaţi! E ora când marile biografii se cer scrise. … Citește mai mult
Soră fragă, frate hrib,Descântați-mi să mă schimb.Soră mură, frate-alun,Învățați-mă să spun.Nu mă doare, nu îmi pasă,Codru-i verde, frunza-i deasă.Ceru-i cer, iarba e iarbă,Nu gândește, nu întreabă.Trece clipa, nu se sperie,Clipele mai sunt puzderie.Trece ora, nu se teme,Orele se scurg, pesemne.Trec și zilele ușor,Ăsta o fi rostul lor.Trece anul ca un gând,Unde s-o mai fi ducând?Trece … Citește mai mult
Nici bine, nici rău,Numai alge și pești,Numai scoici fericiteFerecate în sine,Și ca o dovadăCă nimic nu se pierde,Triumfale nisipuriCurgând din ruine.Și bine și rău,Și mare și timp,Și versuri înscrisePe plaje aride,Când tot universulE-o clepsidră întoarsăPrin care se scurgÎnspre cer Atlantide.AscundăÎn giulgiurile albăstriiCorăbiile moarteȘi sepiile vii.
(Várakozás).Goală, doarme cetatea. Sala răsună, mă gâtuiesingurătatea. Între stâlpi poleiți atârnă șuie.Pe pereți chipuri negre, vechi, de bătrâni comandanți viteji.Iar cetatea-i pustie. Doar pereții albi și muți stau treji.Comori, aur și scump argint. Năluci stăpâne pe grămezi,(Inima-i cetatea), dorinți ard pe catafalc de monezi.Iatac superb sub un baldachin de panglici de mătase,Păzit de-o zeiță cu … Citește mai mult
Ca-ntr-un ecou ce veșnic mă îngână,Așa mi-apare, uneori, în vis,Într-un chenar de cenușiu-închis,Bunica mea venind de la fântână.E-același sentiment de altădatăCă apa din găleata dumneaeiÎmi dă puteri să trec prin anii greiCe dincolo de ceas mi se arată.E apă pentru om și pentru câine,Și pentru păsările din obor,O garniță, cu viața tuturor,În guși de porumbei … Citește mai mult
Rămân cocoșul pus pe-acoperișuridin tablă sură înfruntând furtunani-l înmoaie vipia nebunanu se încurcă-n oarbele desișuride sus orașul mi se pare dunaîn care surzii își împlântă șișuriun soi bizar de umbre și hățișuriîn care scurmă necurmat minciunadar casa mea bătrână și-a dus veaculșindrila curge moale în răstimprugina groasă mi-a tăiat hamaculmă-ncovoi sub orice anotimpși peste noaptea … Citește mai mult
Suave astenii de primăvarăşi cugetarea-ntr-un impas difuzşi verb rotund ca un sigil în cearăabia ghicit şi dulce la auz.Prin vârstă iarăşi iezere alpineprivind, spre cer, orbite de lumini –Poetul vă previne: vremea vinepână şi-n cer să fim printre vecini.Venim cu sentimentul primăveriiacut, în toţi, uitând că ore bat.Genealogic arbori, merii, periine smulg din vârsta timpului … Citește mai mult
O minusculă doamnăTrăiește în inima unei păsăriPentru ca în zori să spună silabaNu
Cum curge vremea și ne-ngroapă!Ia vezi ce mare te făcuși:Mai ieri, erai numai de-o șchioapă,Când te pierdeam printre păpuși;Când te dam huța pe picioare,O minunică răsfățată,Și te-ntrebam care-de-care:Ce ești mata – băiat, ori fată?.Parcă te văd cum înainteNe ieși la toți, și-n gât ne stai;Mama-ți tot zice: fii cu minte..Tu parcă altă grijă n-ai!.Zâmbind, dai … Citește mai mult