DOC:.
Ești tu, femeie fină,
Din cele croite din cea mai scumpă stofă,
Dar viața mea e plină de dame înșelate cu cea mai scurtă strofă.
Nu sunt genul nesimțit, să o ard, muzica e pe primul loc, fa,
N-ai loc în top, fa.
Cuvântul e scutul și arma mea, n-are mâner ca o…
Dar știi că mă țin de cuvânt până mor,
Mă aștern rând cu rând pan-adorm,
Rulând până zbor ca un cocor,
Prin eternul de-un rece trezitor al,
Dimineților în care-mi storc ultimul pahar pe limbă,
Vreau să trăiesc pururea și treaba-i simplă,
Asta mă face nemuritor.
Plec fiindcă nu-s un actor,
Se vede că-s cu gându’-n rânduri, dar,
Lasă-mă, te rog, să scriu, căci după ce-mi bagă trupu-n scânduri
O să m-auzi prin oraș cum bântui,
Cum ăștia-mi repetă vorbele de duh,
Cum tobele te duc în inima muzicii,
Ți-arat cum sobele se duc și mi-e
frică, că stai cum mine pentru ce scriu.
Mintea mă instigă, hai în filme, iar mă duc, e ca e târziu,
Că tu ești azi aici, mâine-n altă parte
Și eu mereu cu voi sub grote,
Toate uzate, mâzgâlite, mototolite, dar nepătate.
Refren x2:.
Toate vin și toate trec,
Ore se scurg ca vinu-asta sec,
După ce trec încep să le-nțeleg,
Mă duc să scriu, nu văd vinu-asta, plec.
GANI:.
În stil propriu bag substantive să nu mai fie comune,
Da’ ca să sune așa cum auzi tre’ să pierd nopți,
Hai zi pe bune, e ceva rău în asta?
Atunci când principala intenție e ca
Versurile astea să atingă statutu’ de colecție,
Prin muzică vreau să mut munți,
Da-mi vine ori să-mi iau câmpii când mai
Simt reticența și rezistența, dar asta sunt și
Muzica-mi oferă mult, da, dau tot, ia-m-așa cum sunt,
Mi-am pus în gând să lupt,
Încât vreau mai mult doar să încânt când
Mintea îmi fuge, zorii mă prind cu paharu’ aproape gol,
Mă știi cu filme în cap, nu-s măști, e-un singur rol,
Muzica nu-i tot, dar e undeva acolo sus,
Să n-o lăsăm să cadă,
Vreau să clădesc o temelie, nicidecum doar fațadă și
Nu mai sunt copil demult, dar încă îmi place să mă joc cu litere.
Când mă duc la studio spun multe,
Nu-mi retrag cuvintele,
Plec… mă cheamă inspirația, deși pare clișeu,
Mă duc să scriu acum, dar știi că mă întorc mereu.
Refren x2:.
Toate vin și toate trec,
Ore se scurg ca vinu-asta sec,
După ce trec încep să le-nțeleg,
Mă duc să scriu, nu văd vinu-asta, plec.
DOC:.
Mai bem vinu-asta și (pleeec)
După ce bem vinu’-asta, yoo (pleeec)
Nu sunt omu’, nu sunt bleg, dar mă-aștept să-nțeleg
Deci tre’ să scriu, după vinu’-asta (pleeec)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre inspirația găsită în muzică și în viață, despre trecerea timpului și despre necesitatea de a crea. Artistul simte o chemare puternică spre scris și exprimare, chiar și în momentele de melancolie sau reflecție.