Versuri corectate și adnotate
Frunzele mă atrag spre ele violent,copacii negri din toamnă,sub ochiul lunii lentrefuzând să adoarmă.Aud un ceas bătând în turnore în trecutul îndepărtat,când frigul selenar, nocturnîngheață-n aer, suspendat.Și brusc trecutu-mi pare viitorși urc spre secole latineși-aud un ding, un dang sonoral frunzelor foșnind prin mine.
Bătrânii spun că apa treceȘi spun că pietrele rămân,Dar lucrul altfel se petrecePe vechiul nostru glob bătrân.Că piatra, orişicât de tare,Se macină şi trece stând,Iar peste trista-i măcinareDoar apele rămân curgând.
Am la rabat melancolie,C-am strâns prea multă și m-apasăPe aripi, veșnic într-o vrieÎn transa unui alt… acasă. Misterios e nepătrunsul,Neînțeles, de timp trecut,Prezent ce-acum trăiesc… RecursulE-n fond un viitor trecut! De suntem toți, primar, fărâmăDe-un Univers în răspândire,Atunci suntem și frunză, râmă…Rememorați o omenire!? Privesc, ca Nostradamus, jar,Să delirez de toxic gaz,Mă mestecând în timp, … Citește mai mult
Până la urmă cade sub inimăalunecând de pe ea, – o mască sonoră.Carnea străvezie a orelore mai pietroasă, cu fiecare oră.Linia frântă de fulger piezișia locul privirilor goale.Totul se trage în jurul meu, înapoiîn largi și reci rotogoale,și rămân drept – (e un fel de a zice)drept ca firul de plumb spânzurândla muchia roșie, nezidităa … Citește mai mult
Atunci se va vedea şi nici atunci.La capete, măsurii repetatei s-au pierdut şi ros atâtea dungi –ori spaţiul a-nceput să se dilate?Se-amână moartea, loc necucerit.Cu pas mai scurt împarţi un drum de seară.Din ce s-a luat, un rest descoperitse-adaugă la număr, din afară.Atunci şi nici atunci! Căci vin poruncide secetă, şi umbra care-nşealăe-a scărilor cu … Citește mai mult
Iar singura vizibilitate a timpului era vântulprin ramurile de afară.Aduecea uneori cu degete de copilzgomotul râuluidinspre arini.Treceau cu fulgii lor șoptiți noriipe chipul adolescentin al mamei.I se dăruise maternitateaca din senin ninsoarea.Trei portocale palpitau la fereastrăîn frigul intermediar.O nouă inocență era posibilă.Iar în vreme ce amintirea își alăpta uitareaviața continua
Timpul petrece-ncet.Noi să sperăm că nu vinenimeni flămând de Poet.Totuși, mi-e dor de oricine,chiar de-o pisică. Bucegiipante eroice sapă.OMUL anunță: exegi…Tace vertebra de apă.Casa e ultima-n noapte.Stă farfuria pustie.Cred că-au ajuns la o mieșoaptele fără de fapte.„O”, sau „oho”, sau „ei și?”Iată, așa se petrecetimpul, din mie în zece,timpul zadarnic și receal continentului Psi.
Înfrântă lumina, și obsesiile mele, demult,răsturnate într-o lume a sunetelor închisepe ziduri oarbe, la care să stau privind, fără vorbe,și fără puterea de a le mai urmări sunetele sparte.Destrămări ale timpului, și care să-mi șerpuiască urâtde sub degete – și chinuitoarea lumină de atunciacuma însemnând altceva – destrămarea imperialăa timpului când privești o ființă, și … Citește mai mult
Au crescut secoleleîncet sau mai iute –uneori în letargie,alteori izbucnind în clipemari cât sorii din stihie.Au dat şi înapoi,trăgându-se-n pădurişi astupându-şi cu mânauriaşele guri.Apoi s-au revărsat cântecele câteodatăpeste câmpie,ca Dunărea umflată.Au crescut secolele mereu –într-una greu,sub vânt, sub ploaie, sub arşiţa mareca un pântec de săpătoare.Au crescut secolele de norod,Până la rod.
Până la ciocnirea cu soareleNimeni n-o să observe decorul.Coroanele mâinilor, paharele,Au căzut și le-a băut covorul.Din trufia foștilor regiȘi gestul înalt zugrăvitA rămas un cartier de poteciPentru musca, vârf de grafit.Sus, pe cadranul inutil gradat,Timpul fuge cu piciorul ridicat.