Pe umăr, pe frunte, pe brațul tăcut,
Mă leagă de vremuri sonore inele,
Cling-clang peste lume brățările-mi grele,
Pe trup strecurate din necunoscut.
Sunt lanțuri de aur cântările mele:
Răsună prin ele atâta trecut:
Sunt scribul și sclavul adâncului mut,
Cling-clang peste lume brățările-mi grele.
Sensul versurilor
The poem reflects on the weight of the past and how memories, like heavy bracelets, bind us to previous times. The speaker feels like both a scribe and a slave to the deep silence of history, burdened by the echoes of what has come before.