Versuri corectate și adnotate
Vânăt e cerul, căpestrele noi,Marginea stepei aleargă-napoi.Sate de zmeură, dâre de fum,Ciori prăbușindu-și ospățul pe drum.Iar văd ruptura știută de deal,Trunchiuri de sălcii o umplu și-o meal.Pal e ovăsul, și viespile – cred –Ele-mi evocă aroma de mied.Țară-a mea! Vatră de ruși și mordvinți,Tot cu parabola ceții-ntre dinți!Fâlfâie îngeri pe sus și-auzimCruci pe morminte jelind … Citește mai mult
Înconjurat de paznici, cu fiarele-n picioare,Cu mâinile-n cătușe, de gât cu lanțul greu,Un om frumos la față, în spasmuri, în fiare,Aci cruntând la paznici, aci zâmbind la soare,Căzu la gura ocnei chemând pe Dumnezeu.Și o durere-ascunsă, durere sufletească,Mustrarea, disperarea juca pe fața sa.Își mai mărea în silă durerea cea trupeascăVoind să mai aline, voind să … Citește mai mult
Traian:Atât de adânc a intrat pumnalul în victimă,Atât de lejer a intrat în carne căDoar sângele țâșnind, sunetul oaselor trosnind,Trezesc în el sentimentele ce le caută de-atâta timp.Transformă dorința-n sentință,Cu bună știință, dar cu rea credință,Tind să zic celor ce nepăsători pe-alături au trecut,El i-a înțeles perfect, dar asta l-a făcut să-i urască mai mult.Admirându-și … Citește mai mult
Alături de temniță, pe-o rană, pe-o coastă,cimitirul nostru tace, adastă,așteaptă sicrie săracecu număr de smoală scris pe capace.Cimitir fără iarbă, doar humăocolit ca o molimă neagră de ciumă,cimitir fără povesteunde nu-ngenunchează neveste,unde mame nu plâng,unde nu s-aud lacrimi de țânc.Crucile strâmbe și șchioapevrură să fugă, să scape,dar numai o clipă rebele– parcă somate de sentinele … Citește mai mult
Alături de temniță, pe-o rană, pe-o coastă,cimitirul nostru tace, adastă,asteaptă sicrie săracecu număr de smoală scris pe capace.Cimitir fără iarbă, doar humăocolit ca o molimă neagră de ciumă,cimitir fără povesteunde nu-ngenunchează neveste,unde mame nu plâng,unde nu s-aud lacrimi de orfane.Crucile strâmbe și schioapevrură să fugă, să scape,dar numai o clipă rebele– parcă somate de sentinele … Citește mai mult
Uneori, noaptea, dintre ziduri severefur prin poartă de fier ferecatăo zdreanţă de stradă sau câte-o muiere.Cu gură mai roşie ca o muşcată.Un haimanalâc pe chei până-n zori.Ah! O beţie-ntr-o crâşmă uitată;şi dragostea ridicată de subţiorimuşcată şi îmbrăţişată.Seara, sub mâna ce vrea să alintepâinea de orz şi tărâţăputernică, neagră, fierbinte,zvâcneşte viu ca o ţâță..Dar nu! Celula … Citește mai mult
Din tot, ne-a mai rămas aieveAcest zid grav, aceste dreve.Crunt ferecați în piatră sură,Cu pumnii strânși, tăcem din gură. Strângând din dinți, primim de-a valmaScuipatul, fierea și sudalma.Când ne-mbrâncesc și când ne-njură,Cu pumnii strânși, tăcem din gură. Ei – zidul, beciul, temnicerii.Noi – numai cremenea tăcerii.Ei – lanțuri și bătăi și ură.Noi – uriaș îngheț … Citește mai mult
Aiudule, Aiudule,temniță cruntă,fă-te, zăludule,piatră măruntă.Focul mănânce-te,că nu te saturi.Mereu vrei scânceteși bei oftaturi.Vântul destramă-te,că nu-ți ajunge– și-n marea-ți foamete –mereu vrei sânge.Apele facă-teape ca ele,lacrimi din lacăteplâns de zăbrele.Grindina ‘ndoaie-te,spele-te ploaie,lanțuri și geamătesă ți le-nmoaie.Aiudule, Aiudule,fiară năucă,face-te-ai, crudule,scrum și nălucă.
Departe de valahicele șesuri,îl sug osânda, pacostea și anii,ros de năluci și fript de pofte stranii,cu ochi fierbinți și lacomi de culesuri.Demult nu-l mai îmbie musulmanii,înfipți în pari cu tururi și cu fesuri,dar încă-i dau târcoale dulci și ghesuri,în temnița din Buda, șobolanii.Când luna în mătăsuri îl înșfacă,zâmbind celulei, galeș și cucernic,cioplește câte-o așchie gingașă.și-mplântă-n … Citește mai mult
Haine de temniță, roșii, cu vine ca smoala pe ele…Mi s-au făcut carne pe oase, mi s-au făcut piele.Din teaca lor vie nu pot să mă smulg și să fug,fiece mușchi are-un lacăt, fiece os un belciug….Haine de temniță, haine de flăcări și de noroi,parcă vin din măceluri și din mocirle cu voi.Mă văd în … Citește mai mult