tei – Versuri.pro

Mihai Rădulescu - Cântecul Teiului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poetului şi istoricului filosofiei române Vasile Zvanciuc,
prieten nedesminţit al tinereţelor mele,
alături de care am descoperit poezia şatrei.
Copaci, copaci
Cu fruntea trunchiului căzută peste masa zării
Şi pletele-asudate de apus!
Băteţi din rădăcini, bateţi din crengi
Să tacă, zău, să tacă nesfârşirea..
Măi, teiule, îţi intră-o frunză-n ochi;
Ci nu te legăna că-ţi văd buricul
Şi pântecul cu pielea netedă, lucioasă
Şi simt cum se-arcuiesc în spate,
Ca la ţigănci, sub coviltirul fustelor, harbujii,
Ca la ţigănci, bătu-le-ar să le bată,
când opăresc, şezând pe vine-n iarbă,
Găina ce-au şutit-o pe-nserat.
Măi teiule, îţi intră-o frunză-n ochi
Şi-mi pare că ai gene de ţigancă.
Văzut-ai tu privirea ce-mi aruncă
Spre şold ţiganca-aceea cu pricina?
Să tacă, zău, să tacă nesfârşirea,
S-aud cum cântă teiul lângă mine!…

Costel Zăgan - Niște Cizme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragă Kitty ai văzut vreodată un tei
beat Pendulând inefabilă limbă de
clopot între cer și pământ.
Niște cizme
strivesc
însă
totul
Stelele din iarbă
îngerii în zbor
cuvintele pe buze.
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK

Colinde - Sus la Vârful Muntelui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sus la vârful muntelui
Refren: Ai, lerui Doamne
În mijlocul codrului
Îmi sunt două lemnișoare (bis)
Bradul verde, teiul alb.
Și-amândouă se sfădesc. (bis)
Zise bradul către tei
„Măi teiule, frate-mi ești, (bis)
Cu mine ce te sfădești?
Că eu sunt un lemn de brad (bis)
La toți oamenii li-s drag.
Tu ești tei putregăios (bis)
Și nu ești nici de-un folos”
Ba eu sunt un lemn de treabă (bis)
Că toți meșterii mă-ntreabă.
Care unde mă găsește, (bis)
De icoane mă croiește,
Pe margini mă zugrăvește, (bis)
Cu aur mă poleiește,
Și-n biserică mă bagă, (bis)
Toată lumea mi se roagă
La biserică mă duce (bis)
Tot poporu’ și face cruce
În biserica mă pune (bis)
Oamenii să mi se-nchine.
Tu, bradule, rășinos (bis)
Tu nu ești nici de-un folos”
„Ba eu sunt un lemn de treabă (bis)
Că toți meșterii mă-ntreabă
Care unde mă găsește (bis)
De șindrilă mă croiește
Din mine fac șindrilă (bis)
De-acopăr biserica.
Că de n-ar fi șindrila, (bis)
În biseric-ar ploua,
Aurul ți s-ar strica (bis)
Și-ar fi-amar de cinstea ta”
Asta-i bradul cel stufos (bis)
Asta-i Domnul cel frumos
Asta-i tufa cea stufoasă (bis)
Asta-i Doamna cea frumoasă.

Cantece pentru copii - Pupăza Din Tei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pu, pu, pu, strici mereu somnul meu, pupăza din tei.
Las’ că mi te prind moțată și te-oi întreba ce vrei,
Când ți-oi smulge coada toată și te-oi vinde pe cinci lei.
Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu’, o să-ți viu de hac!
Și-ajungând la tei căciula peste cuib capcan-o fac.
Și-apoi, scotocind cu mâna, prind de gât puiul de drac.
Ha, ha, ha, vezi așa, mi te-am prins, că de mult ți-o coc!
Și la târg ajuns cu dânsa, printre lume îmi fac loc,
Strigând cât mă ține gura, să se-audă-n iarmaroc:
Negustor, pupăze vând, marfa mea-i blândă ca un miel.
Dar un moș cu barba deasă, de unde-o fi fost de fel,
Îmi croi câteva bețe, luând pupăza cu el.
Ajutar, hai săriți! Hoții, mai, pradă-un negustor.
Moșul însă, rupând sfoara, zvârle pupăza spre nor,
Și dihania, voioasă, o porni spre sat în zbor.
Astăzi iar, pu, pu, pu, ca un drac, sus în tei la noi!
Poți să cânți la noi, spurcato, până-n veacul de apoi!
Nu mai fac negustorie cu moțate de-alde voi.

Cantece pentru copii - Pupăza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pu pu pu
Strici mereu
somnul meu
pupăza din tei.
Las’ că te-oi prinde, moțato
Și te-oi întreba ce vrei
Și ți-oi smulge coada toată
Și te-oi vinde pe 2 lei.
Pu pu pu
Chiar acum
sunt pe drum
și-am să-ți vin de hac!
Și-ajungând la pom, căciula
Peste cuib capcan-o fac
Apoi scotocind cu mâna
Prind de moț puiul de drac.
Ha ha ha
Vezi așa
mi te-am prins
ca de mult ti-o coc.
Și la târg ajuns cu dânsa
Printre lume îmi fac loc
Strigând cât mă ține gura
Să se-audă-n iarmaroc.
Negustor
Pupezi vând
marfa mea-i
blândă ca un miel.
Dar un moș cu barbă albă
De unde-o fi fost de fel
Îmi croi câteva bețe
Luând pupăza cu el.
Astăzi iar,
pu pu pu
Ca un drac
Sus în tei la noi.
Poți să cânți de-acu’, moțato
Până-n veacul de apoi
Nu mai fac negustorie
Cu moțate de-alde voi!

Daniel Vişan-Dimitriu - Rondelul Florilor de Tei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei.
Se joacă niște prichindei
Frumoși, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine.
Pe-o bancă stau doi bătrânei
Vorbind, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură ca-n anii-acei….
E vremea florilor de tei.

Simion Mişcoi - Eu Sunt un Plop, Un Tei Pre Limbă Dulce…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu sunt un plop, un tei pre limbă dulce,
În galbenele cronicele de Neculce,
În freamătul de slove ce șoptesc întruna,
Între dactili și rime ca întotdeauna.
Eu sunt născut în tainicele frunze,
În șopote senine printre muze,
Într-un altar de-o seamă de cuvinte,
Între plebeii Limbii ca sorginte.

Maria Ciobanu - Spune-Mi, Frunză, Spune-Mi Tu!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spune-mi, frunză, spune-mi tu
Unde să-mi găsesc puiul
Că pe unde l-am căutat
Numai de pustiu am,
Îl caut și nu-l găsesc,
De dorul lui mă topesc.
Poate mi-o veni în zori
Să-i presar drumul cu flori,
Flori de tei și micșunele
Să vină-n brațele mele,
Să stăm sub teiu-nflorit
Că nu ne-am văzut de mult.
Puiule, de vii târziu,
Hăulește-mi ca să știu
Să-mi iau ulciorul în mână
Și să te-aștept la fântână
Să-mi umpli, neică, ulciorul,
Poate mi-o mai trece dorul.
Vers refren:
Măi, doruleț, măi!

Maria Ciobanu - Lângă Poartă Am Un Tei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță lăstărei,
Lângă poartă am un tei,
Tei bătrân cu frunza deasă
Și cu umbra răcoroasă.
Frumoși erau anii mei
Când mă jucam pe sub tei,
În mireasma florilor
Mi-am tors firul anilor.
Din tei mi-a cântat un cuc
Și mi-a zis ca să mă duc,
Să mă duc din sat în sat
Să cânt la lume cu drag,
Să cânt și să hăulesc
Pentru lumea ce-o iubesc.
Primăvara-n sărbători
Când e teiul plin cu flori
M-așteaptă părinții mei
Lângă portiță sub tei
Că n-au pe nimeni pe lume
Decât teiul și pe mine.

Mihai Eminescu - Povestea Teiului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

– Blanca, știi că din iubire
Făr’ de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire!.
Îmbrăcându-te-n veșmântu-i,
Lepădând viața lumii,
Vei spăși greșala mumii
Și de-o crimă tu mă mântui.
– Traiul lumii, dragă tată,
Cine vor, aceia lese-l,
Dară sufletul mi-e vesel,
Tinerețea luminată;.
Danțul, muzica, pădurea,
Pe acestea le-ndrăgii,
Nu chiliile pustii
Unde plângi, gândind aiurea!.
– Știu mai bine ce-ți priește,
Cum am spus, așa rămâne;
Pentru drumul cel de mâine
De cu azi te pregătește!.
Mâna Ea la ochi și-o ține,
Toate mințile-și adună,
Să ia lumea-n cap, nebună,
Parc-atâta-i mai rămâne.
Calu-i alb, un bun tovarăș,
Înșeuat așteapt-afară,
Ea picioru-l pune-n scară
Și la codru pleacă iarăși.
Sara vine din ariniști,
Cu miroase o îmbată,
Cerul stelele-și arată,
Solii dulci ai lungii liniști.
Dar prin codri ea pătrunde
lângă teiul vechi și sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde.
Îngânat de glas de ape
cânt-un corn cu-nduioșare
Tot mai tare și mai tare,
Mai aproape, mai aproape;.
Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea, sunând din valuri –
Sus în codri de pe dealuri
Luna blândă ține strajă. -.
Ca din farmec Ea tresare,
Și privind uimită-n lături,
Vede-un tânăr chiar alături,
Pe-un cal negru e călare..
Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevăru-i?
Flori de tei el are-n păru-i
Și la șold un corn de-argint.
Ea privi atunci în jos,
Trece mâna pe la tâmple,
Iară inima-i se umple
De un farmec dureros.
El se da tot mai aproape
Și cerșea copilărește;
Al ei suflet se răpește
De închide-a ei pleoape.
Cu o mână îl respinge,
Dar se simte prinsă-n brațe,
De-o durere, de-o dulceață
Pieptul, inima-i se strânge.
Ar striga.. și nu se-ndură,
Capu-i cade pe-a lui umăr,
Sărutări fără de număr
El îi soarbe de pe gură;.
O desmiardă ș-o întreabă,
Iar ea fața și-o ascunde,
Și așa de-ncet răspunde
Cu o voce dulce, slabă.
Tot alături călăresc,
Nu au grija nimănuia,
Și de dragi unul altuia
Ei din ochi se prăpădesc;.
Se tot duc, se duc mereu,
Trec în umbră, pier în vale,
Iară cornul plin de jale
Sună dulce, sună greu.
Blându-i sunet se împarte
Peste văi împrăștiet,
Mai încet, tot mai încet,
Mai departe.. mai departe..
Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urmă ține strajă,
Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea sunând din valuri.