Pu pu pu
Strici mereu
somnul meu
pupăza din tei.
Las’ că te-oi prinde, moțato
Și te-oi întreba ce vrei
Și ți-oi smulge coada toată
Și te-oi vinde pe 2 lei.
Pu pu pu
Chiar acum
sunt pe drum
și-am să-ți vin de hac!
Și-ajungând la pom, căciula
Peste cuib capcan-o fac
Apoi scotocind cu mâna
Prind de moț puiul de drac.
Ha ha ha
Vezi așa
mi te-am prins
ca de mult ti-o coc.
Și la târg ajuns cu dânsa
Printre lume îmi fac loc
Strigând cât mă ține gura
Să se-audă-n iarmaroc.
Negustor
Pupezi vând
marfa mea-i
blândă ca un miel.
Dar un moș cu barbă albă
De unde-o fi fost de fel
Îmi croi câteva bețe
Luând pupăza cu el.
Astăzi iar,
pu pu pu
Ca un drac
Sus în tei la noi.
Poți să cânți de-acu’, moțato
Până-n veacul de apoi
Nu mai fac negustorie
Cu moțate de-alde voi!
Sensul versurilor
Un personaj încearcă să prindă o pupăză pentru a o vinde în târg, dar planul său e dejucat de un moș. În final, renunță la ideea de a mai face negoț cu astfel de păsări.