E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei.
Se joacă niște prichindei
Frumoși, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine.
Pe-o bancă stau doi bătrânei
Vorbind, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură ca-n anii-acei….
E vremea florilor de tei.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, surprinzând frumusețea efemeră a naturii și amintirile legate de un anumit moment din timp. Imaginea florilor de tei, a copiilor jucându-se și a bătrânilor vorbind creează o atmosferă contemplativă și liniștită.