Colinde – Sus la Vârful Muntelui

Sus la vârful muntelui
Refren: Ai, lerui Doamne
În mijlocul codrului
Îmi sunt două lemnișoare (bis)
Bradul verde, teiul alb.
Și-amândouă se sfădesc. (bis)
Zise bradul către tei
„Măi teiule, frate-mi ești, (bis)
Cu mine ce te sfădești?
Că eu sunt un lemn de brad (bis)
La toți oamenii li-s drag.
Tu ești tei putregăios (bis)
Și nu ești nici de-un folos”
Ba eu sunt un lemn de treabă (bis)
Că toți meșterii mă-ntreabă.
Care unde mă găsește, (bis)
De icoane mă croiește,
Pe margini mă zugrăvește, (bis)
Cu aur mă poleiește,
Și-n biserică mă bagă, (bis)
Toată lumea mi se roagă
La biserică mă duce (bis)
Tot poporu’ și face cruce
În biserica mă pune (bis)
Oamenii să mi se-nchine.
Tu, bradule, rășinos (bis)
Tu nu ești nici de-un folos”
„Ba eu sunt un lemn de treabă (bis)
Că toți meșterii mă-ntreabă
Care unde mă găsește (bis)
De șindrilă mă croiește
Din mine fac șindrilă (bis)
De-acopăr biserica.
Că de n-ar fi șindrila, (bis)
În biseric-ar ploua,
Aurul ți s-ar strica (bis)
Și-ar fi-amar de cinstea ta”
Asta-i bradul cel stufos (bis)
Asta-i Domnul cel frumos
Asta-i tufa cea stufoasă (bis)
Asta-i Doamna cea frumoasă.