Spune-mi, frunză, spune-mi tu
Unde să-mi găsesc puiul
Că pe unde l-am căutat
Numai de pustiu am,
Îl caut și nu-l găsesc,
De dorul lui mă topesc.
Poate mi-o veni în zori
Să-i presar drumul cu flori,
Flori de tei și micșunele
Să vină-n brațele mele,
Să stăm sub teiu-nflorit
Că nu ne-am văzut de mult.
Puiule, de vii târziu,
Hăulește-mi ca să știu
Să-mi iau ulciorul în mână
Și să te-aștept la fântână
Să-mi umpli, neică, ulciorul,
Poate mi-o mai trece dorul.
Vers refren:
Măi, doruleț, măi!
Sensul versurilor
O persoană își exprimă dorul profund pentru cineva drag, căutându-l neîncetat și sperând la o reîntâlnire. Imaginează-și momentul revederii, presărând drumul cu flori și așteptându-l la fântână, simboluri ale iubirii și speranței.