Versuri corectate și adnotate
O, dulce, dulce mână fină,Și care niciodatăNu vei lăsa a ta luminăPe fruntea mea nemângâiată!O, mâini al căror veșnic gestDe milă și iertare,Atrage buzele-ntr-un gândSenin de adorare!Mâini tinere ce au în tonulStrăvăzător de ceară matCeva din mistica paloareA unui zeu crucificat.O, mâini a căror frumusețeAm adorat-o în extaz,Simțind un val de tinerețeCă mi se urcă … Citește mai mult
Mâncam împreună simțindu-ne bine,fiecare în mână cu câte un cuțit.În fața mea cineva rupea pâineaca din carnea cuiva.Mi se făcea frică mâncând, șisimțindu-ne neobișnuit de bine –un altfel de metal lucea în oglindăși fiecare un nevăzut cuțitîn mâna dreaptă strângea.
Pășești tiptil, că nici nu te simțim,Învăluită-n taină și tăcere.Sub clar de lună, ești ca o panterăPe care-n depărtare o zărim.Parcă-mplinind porunci dumnezeiești,Necontenit, zadarnic încercămSecretul nepătruns să ți-l aflăm.Decât apusul mai bătrână ești.Primești a mâinii mele mângâiere,Spinarea-ncovoiată s-o-nfioare.Din depărtări de veac vii și uitare,Viețuitoare-a unei alte ere.Nu ești de-aici, ci dintr-un loc închis.Stăpână peste-un vast … Citește mai mult
La banca noastră,Scândura de brad s-a rupt.Alăturea,S-a ridicat statuia unui mort.Iar florile de-atunci din luna Mai,În raft au prins miros de mucegai.Teii, azi pustii de frunze şi de flori,Nu-mi răscolesc în trup aceiaşi noi fioriCu care te-aşteptam să viiPe aceiaşi bancă-n fiecare zi.Din trupul ei un picior, acum, e frânt.Şi-o-mprejmuie o taină de mormânt.Îmi spune … Citește mai mult
Nu, nu visez. VigoareaCreației pe-ntinderiAici se-ncheie raiul:Penumbră de deprinderi.Și-această aspră ființăCare-mi impune normaDin nou – nedeslușireIvindu-se sub forma.De felurite perini,De alb întins pe zid,De braț ce ține-o mantă,De corn înțepenit.Ce-și amintește astreȘi gravitează bine –Această-nrobitoareFiință își menține.De-asemenea plinătatea-nNecunoscutul pal:Un dincolo, de taină,Și nespus de real.
Muzica: Florin BogardoText: Madeleine FortunescuCum e oare, cum e oareCum arată dragostea?Este un vifor sau o boareE un cântec cum e ea?Valul mării-nspumatGingaș m-a-mbrățișatMi-a furat sărutul vântulDoar de dragoste n-am dat.Cine ești?Cine ești?Despre toate știu azi cevaDar nimic despre taina ta.Dragoste!Dragoste!Te-aș ruga să ieși în drumul meuCa să nu mă mai întreb mereu:Cum e oare, … Citește mai mult
Cu tainele zăriiSe-nchină luminii,Slujind unei liniiFidelă vederii.Dulci ziduri, șăgalnic,Ce-mprejmuie-o taină,Ascunsă sub hainăDe aerul falnic.Lumina-i divină:Mister fără umbră.Căci umbra preumblăDoar masca haină.Mister fără pată,Perfectă rotire,Vârtejuri de spire,Enigmă-nstelată.Sub tainic sigiliuÎși scapără ghemul.– Ce? Zeul? Poemul?– Sub tainic sigiliu….
Pâine ca o ninsoareCe tainic în inimi ne doare,sărutul tău de limpede rouă.Iubire ce adoarme pruncii la sân,născând din iubire, iubire mai mare,de raze din soare ninsoareși limpede semn pe frunte cântând.Ca o ninsoareplămădită-n Cuvântcu taină și-n taină arzând.
Tainica frăție.Cu cel ce frate-mi e-n stări,N-am taine, taina-i să sporească;Cu-acel străin, n-am cunoscut,N-am gând pe care să-l citească.De nu ne-i calea la-mândoiCărarea strâmtă spre Golgota,Nu cânt-același glas în noi,Nu plânge-aceeași strună nota.Cu-acel rătăcitor, „străin”,Acasă sunt, cu cel „de-acasă”Și ne-mpărțim ca pe-un tainȘi gândul spus și șoapta-ntoarsă.Eu vorbe n-am cu cel limbut,De „mut” sunt lesne … Citește mai mult
Nu mă-ntreba mai mult, este secretul meu,secretul pentru mine adânc şi sfânt;în faţa lui mă văd negru pământ,nu rupe taina, ce cu greu, mereu,închide cercul; de mă supun prea liniştitmisterului vieţii, descântecul de-ntorsfuge de-a şti; lui Dumnezeu duiosînalţ cu ochii mei, pieptu-mi neliniştit.Şi în abis de suflet poate să fie-o culmece-ncape-n el chiar un fatidic … Citește mai mult