Mi-i trupul cosmic taină-amețitoare
În liniștea și haosul fecund,
Când beznele atotstăpânitoare
Cu ochii mei telurici le pătrund.
Mă-ndrăgostesc de propria mea splendoare
Răsfântă-n lacul nopții fără fund!
Mi-i trupul cosmic taină-amețitoare
În liniștea și haosul fecund.
Dezleg, în trecerea-mi cutezătoare,
Noianele misterului rotund
Și mă vrăjește-un vis ciudat ce moare –
Aureolă-n somnul meu profund.
Mi-i trupul cosmic taină amețitoare.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema narcisismului printr-o perspectivă cosmică și introspectivă. Eul este văzut ca un univers în sine, iar atracția față de propria imagine devine o călătorie în adâncurile propriei ființe.