Versuri corectate și adnotate
Atunci când Domnul împărți în lumemărul discordieierau în preajmă toți vechii mei amici;căci El împartene-ncetat și astăzi gustul trăirilor ce vindin fructu-ndepărtat al celui sacru pom.O taină se ascunde în mireasmaacelui Eunedefinit de clar..O taină ce împarte lumea-n douăde nesfârșiri ca și de începuturitrăite,chiar doritede noicei călători prin semne,căci altfel cum i-ar împlini Destinullucrarea-n paradisultăinuirii?.Tu … Citește mai mult
Puțini au fost acei ce au văzut-orotindu-se-n lumina Lunii plinedeasupra apelor ce le deține,dar taina ce-o-nsoțea nu au știut-o.În seara strălucirilor de apă,ea vine printre umbre-nșelătoare,c-un chip cuprins de-o vagă-ntunecareși c-un veșmânt ce pare-a nopții pleoapă.De peste prund, în margini de pădure,un foșnet peste frunzele uscateanunță o ființă ce răzbatepoteci misterioase și obscure.Asemeni ei, cuprinsă-n … Citește mai mult
Poemul n-are chef să moarănumai pe buze de fecioarăîn gura-i fragedă ca murasă-i facă unora figura.Să-l găsească pe-ntunericorice colț șochează sfericdoar mâna dulce de femeiede orice rele îl descheie.Doamne iar n-ai observatorice noapte schimbă patcu mâna dulce de femeieorice taină se descheie.Poemul cum mă destrupeazăîn orice noapte la amiază.Costel Zăgan
Acolo unde munții se oglindesc în apeȘi cerul se-nvelește-n culori de asfințit,Se-ntinde o pădure mai greu de întâlnit,Ce ține-ascunse taine, sub rădăcini ca trape.Să poți ajunge-acolo, e greu, e aventură,Dar ca să poți pătrunde în lumea de sub eaE sigur o minune, căci nu poți încercaPătrunderea în forță prin vreo deschizătură.Sunt zile-n care cerul se-așterne … Citește mai mult
De lânuri m-am îmbolnăvit.O țesătură sunt,un gros covor.Gata să nasc,m-aștern sub ochii tăi.Închide-i.
Tainele iară sunt desfăcute.De-aș fi rămas!Seară de seară ape cu pluteFără popas.Întru ispită, întru virtute,Sufletul prinț e.Nepricepute încă și mute,Ouă, semințe.Ele se-agită, fără să fie,Ca într-un clește.Milă plătită cu poezieȘi deznădejde.Nu pot pricepe cine le cheamă,Și pentru cine.Sterpe coline, ură și teamă,Chin și rușine.Dar fac vârtejul recunoștințeiCătre vreo stea.Taină – prilejul sterpei semințeDe-a se-ngropa.
Mi-i trupul cosmic taină-amețitoareÎn liniștea și haosul fecund,Când beznele atotstăpânitoareCu ochii mei telurici le pătrund.Mă-ndrăgostesc de propria mea splendoareRăsfântă-n lacul nopții fără fund!Mi-i trupul cosmic taină-amețitoareÎn liniștea și haosul fecund.Dezleg, în trecerea-mi cutezătoare,Noianele misterului rotundȘi mă vrăjește-un vis ciudat ce moare –Aureolă-n somnul meu profund.Mi-i trupul cosmic taină amețitoare.
ÎNTREBAREA 4.Zi-mi cine e drumețul la drum acum pornit?Cui i se poate spune că-i om desăvârșit?. Răspuns (1)Mă-ntrebi: „Cine-i drumețul mergând tot înainte?”E cel care-și cunoaște deplin a lui sorginte.Și drumeția-l duce pe vrednicul drumar,de la ce-i posibil – la ce e necesar.El e drumețul care, grăbindu-se pe drum,s-a curățat pe sine ca flacăra de … Citește mai mult
Dacă n-am să vin desearăMamă, uşa n-o-ncuiaSpune-i tatei că-s în poartăSau găseşte tu, sau găseşte tu, sau găseşte tu ceva. În noaptea asta, mamă, lumea e a meaO lume de douăzeci de aniPriveşte, mamă, jocul şi taci, nu întreba:E foarte simplu, este ziua mea. Nu pune nici o întrebareDe întrebări m-am săturatNelămurită să rămânăFie taina … Citește mai mult
PROLOGÎn numele Acelui ce-n duh iscat-a gândulși-a inimii făclie s-o-aprindă-apoi făcându-l.În lumile-amândouă-al Său har a-adus luminăși haru-I preschimbat-a țărâna în grădină.Și lumile-amândouă a Lui puterniciecreatu-le-a-ntr-o clipă, când porunci: „Să fie!”.Suflând asupra Penei c-un zvâcnet al Putințeiumplu cu mii de chipuri Tăblia neființei.Iar lumile-amândouă sunt rodu-unui balsam,suflare ce născut-a și duhul lui Adam,iscându-i judecata, putința de-a … Citește mai mult