tacere

Simion Felix Martian – Tăcuta Lume

de

Se tace îndârjit, abrupt, rapace,Conspirativ se tace-n cârdășie,Pe un pământ bolnav de limbuțieDe Dumnezeu tot mai vârtos.. se tace!.Cancanuri colorate viu, vivace,Absorb atenții măsluind lumină,Iar viața însăși este clandestinăCând de Cristos și jertfa Lui.. se tace!.Se scrie încordat, febril, tenace,Despre mondenități sau vernisaje,De flecăreli alimentând miraje,Dar despre mântuire doar.. se tace!.De ton trezite gamele buimaceSe-nflăcărază-n … Citește mai mult

Marius De La Focsani – În Tăcerea Nopții

de

A fost și soare în viața mea, dar a apus demultAu fost și stele în jurul meu, dar au plecat și au căzutMai regăsesc prin amintiri parfumul tău de trandafiriDurerea îmi aduce iar lacrimi în priviri. În tăcerea nopților pașii tăi îi audÎn tăcerea nopții te aștept plângândSe aud doar lacrimile picurândȘi inima mea oftând … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Concert Simfonic

de

De-ai fost vreodată patria durerii,Sărmane cititor, o, scumpe frate,Închide ochii, și-n singurătate,Ascultă bine muzica tăcerii.Ascult-o: Parcă-n taina primăverii,Prin golul sufletului tău străbateUn țârâit de greieri pe-nserateȘi-ți cântă-ncet poemul mângâierii.Simți topindu-se pe-o dulce caleDeșertăciunea suferinței taleȘi-o soarbe-apoi simfonica tăcere.Iar doruri noi prin inimă-ți s-avântă.S-avântă-n armonii de renviere.Și cântă-n jurul tău tăcerea.. cântă..

Christian W Schenk – Voia Tăcerii

de

Vorbim de cicluri, roți și paranteze,de parlamente, urlete, de spații,crâmpeie filozofice și dinastii.Tăcerea a murit sub tâmpleuscate-n avalanșe de simbolurimult prea mult în cercuriși mult prea zgomotoase și verbale.Sugrumatele cuvinteadunate-n giulgiuri coaptede cavouri prinse-n frazecad pe scoici sparte-n deșerturi.Cântecul ce rupe vidulnu-i iluzia pierdută!

Constanţa Buzea – Ce Pierzi Lipsind

de

Tăcerea mea e ca o țară moartă,Dar nici nu cred că alta e mai sfântă,De ce ți-aș ține-nchisă gura, cântă,Vânează dacă vrei aceeași soartă.Dar apără-te chiar când nu te doare,Ca talpa moale calcă peste forme.Ar fi păcat să strici lumini enorme.Vederea lumii-i împietrită sare.Încet și iubitor de lună rece,Ca melcul în grădină vei petrece.Ce pierzi … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Din Nou, Iubita

de

De ce hârtiei vești din nou voi da,Iubite, nu-ntreba prea hotărât;N-am mai nimic să-ți spun, ajunge-atât:Curând va fi în, scumpă, mâna ta!Nu pot veni, și dânsa-ți va purtaAtât de-ntreagă inima, încâtNădejdi, extaz, elan nehotărâtVor fi, dar noimă tot nu vor avea.Vreo taină să-ți dezvălui, astăzi n-am,Doar vreri și-nchipuiri și gând supusCredinței și iubirii nesfârșite.Cândva în … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cărarea Marelui Gol

de

Trimisesem un gând printre spice și maci,Să-ți mai cânte de dor, să-ți aducă-n priviriStrăluciri de opal, dar i-ai spus: “Tu să taci!”Și-ai plecat peste câmp, macii tăi să-i admiri.Gândul meu s-a făcut nor ascuns în văzduh,Șoim cu flăcări în ochi, ciocârlie în zbor,Zeu cu aripi de cer, fum și spirit, și duhÎnsetat de priviri c-o … Citește mai mult

Sigbjorn Obstfelder – Eva

de

Marea-i plumb, plumburiu e cerul,plumburii îţi sunt ochii, Eva.Timp îndelung ai tăcut,mângâindu-mi mâinile.Ochii tăi –albaştri atunci când soarele râde şi cântă marea!Este însăşi natura, Eva.Buzele tale, ce pe fruntea mea odihneau,numai răcoare!Mâinile tale, ce-ntr-ale mele odihneau,numai răcoare!Pieptul tău greu respira –răsuflarea pământului o simt lângă mine.Da, tu eşti ca pământul!Atunci când pluteşte un abur solar … Citește mai mult

Marcela Benea – Fără Răspuns (După Un Desen De Günter Grass)

de

Ce-ți spune peștele la ureche?Ceva despre scufundătoarele octogenare sud-coreene?Deține cutia neagră a ultimului avionprăbușit în apele oceanului?Îți descrie a naufragiatului spaimăși groaza înainte de moarte?Ce-ți spune peștele la urechecând tacesau când trece sub tăcerecele ce nu pot fi povestite niciodată?

Mircea Ivănescu – Despre Moarte Ca Revedere

de

Sigur că nu este adevărat. Murindnu revezi pe nimeni – moartea este un val lungcare te poartă cu ochii închişi – şi te leagănă –şi la început e un somn, şi pe urmă o uitare –şi pe urmă timpul îşi pierde orice înţeles,este numai o linişte care se întoarce asupra ei înseşicu un singur ecou … Citește mai mult