Te găsesc în locuri fericite,
din consortul de noapte,
acum descoperit
aproape cald, cu o nouă bucurie,
harul amar de a trăi fără o gură.
Căile rutiere oscilează
râuri proaspete în somn:
Și totuși eu sunt risipitorul care ascultă
din tăcere numele lui
când îi cheamă pe cei morți.
Și este moartea
un spațiu în inimă.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a regăsirii într-un context oniric. Vorbitorul se confruntă cu pierderea, dar găsește o formă de consolare în tăcere și amintire.