Versuri corectate și adnotate
Unui critic.Pusese ani de zile să crească nalt stejarul.Rotundă umbră scrie acum sub el umbrarul,Dar dânsul singur știe în lumea lui umilă,Ca un poet ce-adună visând filă cu filă,Comoara lui de visuri, cât timp a fost să-ndureMâhnitul întuneric ce doarme în pădurePân’ să-și înalțe fruntea, și-n nopțile cu lună,Să-și potrivească-n creștet frumoasa lui cunună.El singur … Citește mai mult
Iar după pod, imediat,Pe dreapta vezi o casăÎn pragul casei un stejarCu rădăcina groasă.Pe creanga lui, de-un piciorVa atârna o fatăCu capu-n jos, în gura eiE cheia fermecată.Te vei urca pe-acel stejarCu capu-n jos, ca fata;Vei întreba numele ei-Speranța.Vei săruta-o de trei oriSperanța atârnatăȘi fata îți va dăruiCheia de la lacăta.În vârful degetelor tuSă nu … Citește mai mult
Așa-i românulCând se-nveseleșteCum e stejarulCând înmugurește,Așa-i românulCând este iubitCum e stejarulCând a înverzit. Țara-i mănoasăȘi în fericirePoate oricineSă trăiască-n ea,Și-al meu bădițăCe îl iubesc tareE tot ce amMai scump în ea. Trăiască țara,Patria mamă,Trăiască toateCâte sunt în ea,Trăiască toateCu mic și mare,Și al meu badeCe îl iubesc tare. Cântec din inimiCătre ceruri zboară,Cântec din inimiCe-l … Citește mai mult
Prin pădurea de stejarE-o fată și-un militar,Militarul îi călareȘi fetița-i pe cărare.Și din gură-așa zicând,Și din gură-așa zicând:– Măi flăcău, du-mă călareCă nu mai pot de picioare!.Că-i drumul grunzuros,Nu mai pot merge pe jos.Și flăcău-așa spunea:– Eu, mândruță, te-aș lua.Dar mi-i calul dintr-o joiȘi nu poate duce doi,Calu-i dintr-o sărbătoare,Nu duce pe doi călare.
Și-am crescut un biet stejarlângă-o apă de hotar,și-am trecut din mâini în mâinide-am slujit pe mulți stăpâni.Am slujit stăpân bogatmi-a fost slujba chin curat.Am slujit stăpân străinși slujba mi-a fost pelin.Cel bogat că e bogatramurile mi-a tăiat,mi le-a rupt, mi le-a ciuntit,vergi din ele-a pregătit.Cel străin, că e străin,m-a săpat la rădăciniȘi cum m-a săpat, … Citește mai mult
Ce-i astăzi, marți? Așteaptă.Că mâine-n zori, poetulpătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,descuie șapte cercuri de lemn cu țigaretulși-ajunge-ntr-un imperiu de dans și de poiarîn care molecule-n elipsoid cutreierscot sunete de sfere cerești, și fluvii curg,și-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greierașază zimți pe iarba ce tremură-n amurg.Iar joi poetul iese și căutând spre … Citește mai mult
Foaie verde, fir mărar,Înjugai boii la carȘi mă dusei la pădureSă tai lemne c-o secure,Lăsai boii lângă carȘi vrui să tai un stejar,Dar el, Doamne, se ruga:– Omule, nu mă tăia!.Tu nu-ți mai aduci aminteDe dragostea dinainteCând veneai la umbra meaȘi te iubeai cu mândra?Frunza ce-mi cădea de vântAți făcut-o așternut,Mă miram și eu de … Citește mai mult
Merg pe poteca ce duceLa stejarul din răscruce,Merg și lacrimile-mi curgȘi parcă nu mai ajungSă m-așez la poala luiSă-mi vărs focul dorului,Când mergea mama la muncăMă lua cu ea în luncă.M-așeza la umbra luiCu iarba sub căpătâiȘi cu umbra-nvelitoareSă mă ferească de soare,Nu deschideam ochii bineMama era lângă mine,Mă privea, mă legăna,Cu doina mă mângâia.Am … Citește mai mult
Pădurice de stejar,Lasă-mă să tai un parSă-mi fac osie la carSă-mi cobor mândra din deal.Bată-le focul de feteBeau horelcă până-s bete,Beau horelcă până-s beteȘi-apoi zic că-s deocheate.M-o trimis mama la coasăMeserie urâcioasă,M-o trimis la crâșm-a beaAsta-i meseria mea.Strigătură:Asta-i meseria mea,Că și asta-i muncă grea.
Tu mamă când m-ai făcut.I. Tu mamă când m-ai făcutMai bine să fii făcutDouă fântânele reciÎntre două dealuri seci.II. Și din mâna mea cea dreaptăO cană de băut apăȘi din mâna mea cea stângăUn stejar să facă umbră.III. Cine-o trece să umbreascăLa mine să se gândeascăMăicuții să-i mulțumeascăC-a făcut fată frumoasă