Tu mamă când m-ai făcut.
I. Tu mamă când m-ai făcut
Mai bine să fii făcut
Două fântânele reci
Între două dealuri seci.
II. Și din mâna mea cea dreaptă
O cană de băut apă
Și din mâna mea cea stângă
Un stejar să facă umbră.
III. Cine-o trece să umbrească
La mine să se gândească
Măicuții să-i mulțumească
C-a făcut fată frumoasă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de dor și reflecție asupra nașterii și a legăturii cu mama. Vorbitorul își imaginează o existență diferită, una în care ar fi fost transformat în elemente ale naturii, subliniind astfel frumusețea și importanța vieții.