stanci

Mihail Lermontov – Furtuna

de

În fum de nori furtuna urlăPe noaptea apelor adânci,Se-nalță marea ca o turlăȘi se prăvale peste stânci;Lung fulger – șarpe de jăratic –Le-ncinge fruntea de granit,Se luptă val cu val sălbaticȘi singur eu stau neclintit.Stau neclintit… ce poate oareÎnfricoșa pe cel ce-a fostPrădat de viața-nșelătoareȘi s-a jertfit fără de rost?Pe cel ce-a îndurat ocara –Năpârcă-n … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Surpriza Puternică

de

Un fluviu saltă-n vadul stâncii goaleCu oceanu-n grabă să se-mbine;Din prund în prunduri largi, răsfrânt în sine,Fără odihnă-aleargă jos în vale.Demonic dintr-o dată se prăvale– Un munte-mpădurit în urmă-i vine –Când Oreas în drum i se-aține,Grăbește pasul, nu ezită-n cale.Țâșnesc talazuri, sar napi, se-alină,Se umflă iar, sorbindu-se pe ele,Cu tatăl ocean mereu în față.Se clatină … Citește mai mult

George Coșbuc – Stâncile Strigă Amin

de

Bătrân de vârstă, gârbov și slab d-un negru chin,Prin țară umbla Beda, ca vecinic peregrin.Din sate-n sate trece, prin țări călătoreșteȘi dreapta religiune prin vorbe o lățește.Dar fiind el, sărmanul, orbit de ani era,Un prunc, ca drept tovarăș, de mână îl purta.Odată, prin o vale, copilul l-a purtatÎn loc cu stânci mărețe și multe sămânat.Aicea … Citește mai mult

Petre Stoica – Dorm Vulturii

de

Pe stânci lipite grav de cervulturii intrați în toamnădorm somnul marilor legendeși liniștea și pacea lornimic acum nu le-o mai fură:nici legănarea brazilor, domoală,nici țipătul de cerb îndepărtat,nici pâcla care vine, sură.Pe stâncile lipite grav de cerpar singuratice statui albastrece-nfruntă viscole ce vincu bice lungi de foc și fier.Dorm vulturii intrați în toamnăpe stânci lipite … Citește mai mult

Eugenio Montale – Mediterana

de

Învolburat se-abatepe capul meu plecatun zvon de aspră ceartă.Arde țărâna străbătutăde strâmba umbra a pinilor maritimi,și mării din fundal îi face vălmai mult decât privirii crengile, zădufulce câteodat’ erupe din solul despicat.Când surdă ori nu, fierberea apelorînvârtejitelângă fâșii de țărm uscate mă ajunge:e sau un bubuit sau e o ploaiede spumă peste stânci.Cum înalț privirea, … Citește mai mult

Alexandru Philippide – Niște Stânci

de

Cândva în munți am dat de niște stânciCare cântau. Sau, poate, soareleCânta din ele-așa cum în vechimeScotea, se zice, sunete de lirăDintr-un colos de piatră, în Egipt.Poate-or fi fost și ele statui odinioară;N-a spus lui Alexandru MachedonUn sculptor că e gata să-i ciopleascăStatuia dintr-un munte,C-un râu pe umăr și-un oraș în palmă?Privindu-le mai bine, m-am … Citește mai mult

Aleksandr Blok – Cascada

de

Se-nserează, balta surăAburi albi înalță iar,Colo-n colț la cotiturăSe aprinde-un felinar.Ziua trece, zarva moare,De pe-a stâncilor grămadăNăvălind pustiitoareVine-n vuiet o cascadă.Printre stânci de vreme roaseMalu-i neted și abrupt,Trec bulboanele spumoase,Negre stânci sunt dedesupt.Ca și biciul ce-l prăvaleCreatorul – e urgiaCare duce stânci la vale,Le tocește temelia.Parcă răzbunând un frateZboară-ntreg masivu-n jos,Stau grămezile-atârnatePeste-un mal prăpăstios.Apa nu … Citește mai mult

William Carlos Williams – Omul Mării

de

Marea-l va izbi mereu cu valurile,dar coastele lui albe de piatră spălatăcălărind pe pânzele spumeisau pe hula de fund, sau pe talazurilecu-albatroşisunt ale unui om încăpăţânat.El cheamă furtuna, eltrăieşte din ea! Instinctcu temeri care nu sunt temeri,ci ghimpii extazului,o licoare secretă, un foccare-i inflamează sângelepână când acesta devine-atât de receîncât stâncile par să sară în … Citește mai mult

Wolf Von Aichelburg – Pontus Euxinus

de

Spre mare se avântă în rotunjiri depline,imaculate stânci. Direcţia de-ai şti,chiar vag măcar, ai acosta cu binela poale de Parnas, tărâm de poezii.Dar te pândeşte din nisip un turn de pază,auzi soldaţi strigând la intervale,lopata, la poruncă, greu îşi taie caleprin lut şi buruieni, în arşiţa de amiază.Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncădar … Citește mai mult