Pe stânci lipite grav de cer
vulturii intrați în toamnă
dorm somnul marilor legende
și liniștea și pacea lor
nimic acum nu le-o mai fură:
nici legănarea brazilor, domoală,
nici țipătul de cerb îndepărtat,
nici pâcla care vine, sură.
Pe stâncile lipite grav de cer
par singuratice statui albastre
ce-nfruntă viscole ce vin
cu bice lungi de foc și fier.
Dorm vulturii intrați în toamnă
pe stânci lipite grav de cer.
Sensul versurilor
Piesa descrie vulturi bătrâni care dorm pe stânci, simbolizând trecerea timpului și acceptarea vulnerabilității. Ei sunt portretizați ca niște statui singuratice care înfruntă greutățile, dar acum se odihnesc în liniște.