Un fluviu saltă-n vadul stâncii goale
Cu oceanu-n grabă să se-mbine;
Din prund în prunduri largi, răsfrânt în sine,
Fără odihnă-aleargă jos în vale.
Demonic dintr-o dată se prăvale
– Un munte-mpădurit în urmă-i vine –
Când Oreas în drum i se-aține,
Grăbește pasul, nu ezită-n cale.
Țâșnesc talazuri, sar napi, se-alină,
Se umflă iar, sorbindu-se pe ele,
Cu tatăl ocean mereu în față.
Se clatină și cad în apa lină,
Răsfrânte-ntrezăresc un cer cu stele
Izbit de stânci, precum o nouă viață.
Sensul versurilor
Piesa descrie călătoria tumultoasă a unui râu spre ocean, simbolizând forța naturii și transformarea continuă. Râul, în ciuda obstacolelor, își urmează cursul cu determinare, reflectând ideea de renaștere și un nou început.
