De ce să irosești ce-ai moștenit,
Splendoarea ta și ochii tăi frumoși,
Natura dă cu gândul la profit,
Dar numai celor buni și generoși.
Avar frumos, de ce-abuzezi acum
De-acest belșug ce ți s-a dat din plin?
Zaraf ratat, de ce preschimbi în fum
O sumă mare, dar trăind meschin?
Căci dacă totul pentru tine vrei,
De eul tău ascuns nu-ți va păsa,
Iar când natura-și cere dreptul ei,
Tu ce bilanț îi vei putea lăsa?
Căci frumuseții-n groapă-i faci sălaș
În loc s-o moștenească un urmaș.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema irosirii frumuseții și a potențialului. Vorbitorul îndeamnă o persoană frumoasă să nu fie egoistă și să lase o moștenire, în loc să-și îngroape frumusețea odată cu moartea.