William Shakespeare - Sonetul 13
De-ai fi al tău, iubite! Tu, ce ești / tot mai puțin al vieții și … →
De-ai fi al tău, iubite! Tu, ce ești / tot mai puțin al vieții și … →
Cât de atent am fost când am plecat, / Să-mi pun la adăpost deșertăciuni, / … →
Bătut de soartă și disprețuit, / Mă căinez că sunt un biet proscris / Și … →
Vigoarea consumată în păcat / E poftă-n acțiune, desfrânare / Mortală, mincinoasă, de blamat, / … →
Iubirea mea-i ca febra, şi ea, zău, / Ar creşte şi mai mult dac-ar putea; … →
Ierni patruzeci când te-or asedia, / Brazde săpând pe-ntinsul feței tale, / Livreaua tinereții duse … →
Mai bine rău decât doar rău famat, / Când, nefiind, primești reproș oricum, / Și-ți … →
Pe cât te micșorezi, pe-atâta crești / Prin pruncul tău, pe care-l lași în urmă; … →
Acum, că am admis că el e-al tău, / Iar eu ipotecat voinței tale, / … →
De ce să scriu sonete azi, când veacuri / De gesturi tandre-au devenit istorii, / … →