Versuri corectate și adnotate
Să te asemăn, oare, cu o zi de vară,pe tine care mult mai dulce, blândă ești?În vijelie mugurii de mai se sfarmă,scurt măsurată e vara, când în timp privești.Ochiul ceresc lucește, uneori el arde,culoarea aurie pierde-și-o ades.Tot ce-i frumos de frumusețe se desparteprin voia întâmplării și-al schimbării mers.Să nu se irosească vara ta vreodată,frumuseții tale … Citește mai mult
Cei care-și cred norocul tors de steleSă-și poarte cin și nume cu trufie!Îndepărtat prin soarta mea de ele,Destinu-n taină preț mai mare-mi scrie.Cei răsfățați de domni sunt plini de sineȘi luminoși ca floarea-n zi cu soare;Dar când se-ncruntă ochiul care-i țineÎn raza lui, trufia lor dispare.Viteazului vestit în mii de lupte,Dacă-i înfrânt o dată și-a … Citește mai mult
De-ai fi al tău, iubite! Tu, ce eștitot mai puțin al vieții și e timpulacest sfârșit de-acum să-l pregăteștirodind din tine-alt chip, să-ți fie schimbul.Atunci, fără de margini frumuseți,robite ție, n-ar fi mărgărite,când iarăși sub lumini ai să-ți răsfeți,într-un trup nou, icoanele-amurgite.Dar cine și-ar lăsa, părăginit,conacul ce-ar putea cu bărbățiesă-l înalțe-n calea vântului stârnitca morții … Citește mai mult
Cât de atent am fost când am plecat,Să-mi pun la adăpost deșertăciuni,Spre-al meu folos rămâna ferecat,Încrederea-mi păzind-o de minciuni!Ce prețuiesc ți-e fără-nsemnătate,Ce mi-era tihna e amarnic gând.Tu, preaiubita, singura-ntre toate,lăsată pradă-oricărui hoț de rând.Cum de, în piept, nu te-am întemnițat,Știu, unde nu poți sta, dar simt că ești,Cu coasta, blând, te-aș fi îmbrățișat,Să poți să … Citește mai mult
Bătut de soartă și disprețuit,Mă căinez că sunt un biet proscrisȘi ceru-i surd când urlu înnebunitȘi îmi blestem destinul ce mi-e scris.Speranța vreau din nou să o adunSă fiu ca cel ce are mulți amici,Ca cel ce-n viață are un scop bunȘi să mă-nfrupt din tot ce e pe-aici.Iar gândurile astea-mi dau fiori,Dar mă gândesc … Citește mai mult
Vigoarea consumată în păcatE poftă-n acțiune, desfrânareMortală, mincinoasă, de blamat,Sălbatică, rea, crudă, trădătoare,De cum e obținută e hulită,Vânată, dar când dă să se-mplineascăSimți scârbă ca de-o nada înghițită,Întinsă-anume să te-nnebunească;Nebun în căutări, în act barbar,Vrând, posedând, de patimă cuprins;Extaz deplin, apoi, un gust amar;Plăcere-anticipată; după, vis.Toate se știu, dar nimeni n-a aflatCum să evite raiul … Citește mai mult
Iubirea mea-i ca febra, şi ea, zău,Ar creşte şi mai mult dac-ar putea;Mănâncă numai ce îi face răuŞi-i dă stricatei pofte tot ce vrea.Iar judecata, vraci, bineînţeles,Văzând că n-o ascult, şi-am ochi pieriţi,M-a părăsit, şi-atunci am înţeles,Dorinţa-i moarte, leacu-i s-o eviţi.Şi-acum că a plecat, n-am ce să fac,Sunt mai nebun şi mai neliniştit;Vorbesc aiurea şi … Citește mai mult
Ierni patruzeci când te-or asedia,Brazde săpând pe-ntinsul feței tale,Livreaua tinereții duse vaFi doar o zdreanță, fără de valoare.Când întrebat de soarta frumuseții,Sau unde ții comoara bărbățieiDacă-ai să spui că-n ochii bătrânețiiVa fi proba rușinii și-a trufiei.Căci mult mai mult ai fi de lăudatDe poți să spui ” Acest copil al meuMă însumează, m-a justificat”,El strălucind … Citește mai mult
Mai bine rău decât doar rău famat,Când, nefiind, primești reproș oricum,Și-ți piere cheful astfel înfieratNu fiindcă ești, ci fiindcă alții spun.De ce, mă rog, ochi falși, înșelătoriPurtarea mea ironic s-o măsoare?De ce mai slabi ca mine, bieți spioni,Spun că e rău ce mie bun îmi pare?Nu, sunt ce sunt, iar cei ce vor s-arateSpre vina … Citește mai mult
Pe cât te micșorezi, pe-atâta creștiPrin pruncul tău, pe care-l lași în urmă;Iar sângele pe care-l dăruieștiE tot al tău, când nu vei mai fi tânăr.E sporu-aici, înțelepciunea, nimbul,De nu, prostia, bătrânețea grea:De-ar fi ca tine toți, s-ar opri timpulLumea doar cât o viață ar dura.Pe cei ce n-au lăsat progeniturăLasă-i să piară, cruzi, sterili, … Citește mai mult