Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXIX
Gândesc la tine! – gândul meu nebun / Stă tot mereu de tine agăţat / … →
Gândesc la tine! – gândul meu nebun / Stă tot mereu de tine agăţat / … →
Geometrii severe de catrene / să scapere cu focuri reci de aștri. / Dă-i umbrele … →
Prietene tăcut, în depărtare / simți suflul tău văzduhul că-l dilată / te cheamă printre … →
Sunt vinovat, iubito, ca nimeni altul poate, / pentru cocorii care s-au rătăcit în zbor … →
SONET. / Pe masa neagră roșia tulipă / ne-ascultă de-o-ntreagă după-amiază, / și, surdomută, parcă … →
Mint cei ce-au spus că luna pierdută-i pentru mine, / ce-mi prevestiră soarta cu firea-i … →
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire. / Adânc și larg și-nalt, atât cât poate / Atinge … →
Iubirea simplă mândră e, să știi, / Și trebuie primită. Focu-i viu, / Că spice … →
Spuneai că niciodată n-o să piară / Acel minut – şi totuşi a pierit, / … →
Privește floarea, țărnei credincioasă: / Destin îi dăruim o clipă, doar atât! / Dar cine-o … →