Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.
Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnică iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate –
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patimă avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viața mea! – și Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte și mai tare.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă o iubire profundă și atotcuprinzătoare, care transcende limitele fizice și spirituale. Vorbitorul își declară dragostea în toate aspectele vieții, de la cele mai simple gesturi până la credința și suferința sa, promițând să iubească chiar și dincolo de moarte.