Sunt vinovat, iubito, ca nimeni altul poate,
pentru cocorii care s-au rătăcit în zbor
ademeniți de albul celui mai rece nor
și pentru-această clipă, mai tristă decât toate.
Sunt vinovat, iubito, că jocurile mor,
că florile promise n-au lujere curate —
anume pentru tine, și dinadins furate
de dincolo de lumea cu nume trecător.
Dar nu privi doar răul pe care-l fac întruna
împovărându-mi gândul cu blândul tău suspin,
asemuit ninsorii pe tâmpla unui pin.
Și, crede-mă că dacă mi-ai cere-n joacă luna,
deloc n-aș sta pe gânduri, și-apoi mi-ar fi totuna,
dac-am s-aduc tot cerul, sau mă prefac în spin.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de vinovăție și sacrificiu în dragoste. Naratorul își asumă responsabilitatea pentru suferința iubitei și este dispus la orice sacrificiu pentru a o face fericită, chiar și cu prețul propriei transformări.