Versuri corectate și adnotate
Când gânduri se revarsă în tăcereși nu vor neștiute să rămână,nu le certa, ajută-le și ceresă fie ca o apă din fântână. Mai limpezi vrei să fie ca izvorul?Doar tu poți face asta, printr-o pacepe care-o poți avea, cu ajutorulcuiva ce n-ar putea a se preface. Consultă-ți sufletul – și fă-o bine –iar, dacă simți … Citește mai mult
În iarba verde stau lungit,Miroase aerul a floare;O toropeală-adormitoareMă fură-ncet. Sunt fericit!E umbră, pace şi răcoare,Un vânt uşor şi liniştit,Mângâietor, sărută nucul.E umbră, pace şi răcoare,Ce clar, departe, cântă cucul!Un dor de viaţă negrăitDin om şi fire se desprinde.Dac-aş putea în braţe-aş prindeÎntregul zării nesfârşit.Şi toată seva primăvereiPrin mine vraja şi-o propagă.Sub caldul ei, aşa … Citește mai mult
Eu știu c-al meu am doar atât:Un gând din suflet izvorât,Ce-n lume vrea să curgă lin,Și orice clipă trecătoarePe care soarta iubitoareMi-o dă, s-o gust din plin.
Iat-o, simpla fericire,Cu ferești spre infinit!Roză lebădă pe apeTrece-apusul liniștit.Bun găsit, pace de visuri,Cu lungi umbre peste lac!Ciori în stol pe-acoperișuriLiturghia serii fac.Mai încolo de grădină,Unde câmpul e-nflorit,O domniță tandră-ngânăUn cânt tandru și vrăjit.Rasă-ntinsă, cu răcire,Noaptea crește uriaș..Simplă, scumpă fericire,Tu – roșeață în obraji!.
Peste toate piscurileE pace.În toate vârfurileTaceOrice boare;Zvon de păsări moare.Așteaptă că vineOdihna și la tine.
Sania. Tăcere. Pace.Doar zăpada scârțâindȘi-un botei de ciori buimaceNăpustindu-se pe grind.Ca sub cușmă năzdrăvanăCodrul moțăie pierdut,Pinul negru din poianăÎn glugi moale stă-nvăscut.Ca un moș bătrân se-ndoaiePotopit parcă de tot,Iar în vârf o ghionoaieBate când și când un ciot.Bun e calul, lumea-i largă,Neaua cade tot mereu.Nu va conteni să meargăPână-n zare drumul meu.
Se zbate-un fluviu din stânci să scape,Cu Oceanul să se împreune!Reflexe ceru-n undele lui pune,Lărgime vor turbulentele lui ape.Demonic deodată se prăvale –Și munți, păduri de-a curmeziș se-așează.Oreas stă o clipă, meditează,Nu-i chip de fel să-nainteze-n cale.Dau undele asalt, se zbat în van,Se umflă și se beau apoi pe sine,Zadarnic vor spre tatăl Ocean.Dar iată-le: … Citește mai mult
Și iată pe trunchiies muguri:un verde mai nou ca iarbace-ți odihnește inima:trunchiul părea mort,aplecat peste văgăună.Toate au gust de miracol;și sunt acea apă din norcare azi răsfrânge în gropimai albastru petecul ei de cer,acel verde ce sparge scoarțacare, azi-noapte încă, nu exista.
Un lucru frumos este o bucurie inepuizabilă:farmecul său sporește; nu va trece niciodatăîn nimicnicie; ci va păstra încă un umbrar liniștitpentru noi și un somn plin de vise încântătoare,sănătate, vigoare și o respirație calmă.Așadar, în fiecare dimineață, împletimo centură înflorită să ne legăm de pământ,în ciuda melancoliei, a inumanei penuriide firi nobile, a zilelor triste, … Citește mai mult
Cu tine asemuiesc viața mea de om,briză marină ce tragi pietre și luminăși uiți cu noua undăpe cea căreia i-a și dat sunetmișcarea aerului.De mă trezești te ascult,și orice pauză e cer în care mă pierd,seninătate de arbori în limpezimea nopții.