Versuri corectate și adnotate
Sania. Tăcere. Pace.Doar zăpada scârțâindȘi-un botei de ciori buimaceNăpustindu-se pe grind.Ca sub cușmă năzdrăvanăCodrul moțăie pierdut,Pinul negru din poianăÎn glugi moale stă-nvăscut.Ca un moș bătrân se-ndoaiePotopit parcă de tot,Iar în vârf o ghionoaieBate când și când un ciot.Bun e calul, lumea-i largă,Neaua cade tot mereu.Nu va conteni să meargăPână-n zare drumul meu.
Peste toate piscurileE pace.În toate vârfurileTaceOrice boare;Zvon de păsări moare.Așteaptă că vineOdihna și la tine.
Și iată pe trunchiies muguri:un verde mai nou ca iarbace-ți odihnește inima:trunchiul părea mort,aplecat peste văgăună.Toate au gust de miracol;și sunt acea apă din norcare azi răsfrânge în gropimai albastru petecul ei de cer,acel verde ce sparge scoarțacare, azi-noapte încă, nu exista.
Se zbate-un fluviu din stânci să scape,Cu Oceanul să se împreune!Reflexe ceru-n undele lui pune,Lărgime vor turbulentele lui ape.Demonic deodată se prăvale –Și munți, păduri de-a curmeziș se-așează.Oreas stă o clipă, meditează,Nu-i chip de fel să-nainteze-n cale.Dau undele asalt, se zbat în van,Se umflă și se beau apoi pe sine,Zadarnic vor spre tatăl Ocean.Dar iată-le: … Citește mai mult
Cu tine asemuiesc viața mea de om,briză marină ce tragi pietre și luminăși uiți cu noua undăpe cea căreia i-a și dat sunetmișcarea aerului.De mă trezești te ascult,și orice pauză e cer în care mă pierd,seninătate de arbori în limpezimea nopții.
Un lucru frumos este o bucurie inepuizabilă:farmecul său sporește; nu va trece niciodatăîn nimicnicie; ci va păstra încă un umbrar liniștitpentru noi și un somn plin de vise încântătoare,sănătate, vigoare și o respirație calmă.Așadar, în fiecare dimineață, împletimo centură înflorită să ne legăm de pământ,în ciuda melancoliei, a inumanei penuriide firi nobile, a zilelor triste, … Citește mai mult
Din somn direct către azurul zilei.Cu gura frumoasă a lui Swedenborgmărturisesc în fața ta, Dumnezeule sfânt:„Eu sunt al Tău și nu al meu! ”Vântul din soare îmi adie pe față.Mâinile îmi miros frumoscând stau liniștităși desenez din memorieeternele flori ale teiului.
Să sorbi strălimpezimea – ce miracol!Zăresc prin aer inocența absolută,Iar când lumina fără greutate se așază,Volumul sufletului se sporește.Supus e totul în suflul unei somate-odihne.Un zid face mai spornic privirii mele albul,Iar zilnicul prin gratii verzi e chiar frumosul,Unduie vântul ca o vedenie pe lanuri.Chiar liniștea-și impune concreta limpezime.Ah, totul mă așază ca punct de … Citește mai mult
Mână-n mână.Dă-mi mâna ta și eu te voi cuprinde,Dă-mi sufletul și eu ți-l dau pe-al meuȘi lasă-te să curgi în palma mea,Golindu-te și încărcându-te mereu.Așa nu vom avea nevoie de cuvinteȘi să ne spunem am putea mai mult,Și fără-a ne minți în jurăminteMână-n mână-am curge și atât.
Ce dușmănos și dur eAzurul mării-n fața Nemărginirii sure,Și sub atâtea formeÎși dau răspunsuri norii și undele enorme,Încât abisul zaceSensibil la vedere, limpid și plin de pace,Nobil, cu fața trează,Și potrivit pe cercul de zare ce vibrează,Când luntrile-n migrațiiÎși lasă dâra verde, avut sporind în spații.