Iat-o, simpla fericire,
Cu ferești spre infinit!
Roză lebădă pe ape
Trece-apusul liniștit.
Bun găsit, pace de visuri,
Cu lungi umbre peste lac!
Ciori în stol pe-acoperișuri
Liturghia serii fac.
Mai încolo de grădină,
Unde câmpul e-nflorit,
O domniță tandră-ngână
Un cânt tandru și vrăjit.
Rasă-ntinsă, cu răcire,
Noaptea crește uriaș..
Simplă, scumpă fericire,
Tu – roșeață în obraji!.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de fericire simplă și profundă, legată de contemplarea naturii și a momentelor liniștite. Este o celebrare a frumuseții efemere și a stărilor de visare.