Pe malul îmbătrânit al mării
În răcoarea amiezii de toamnă
Calc peste malul friabil de scoici
Mă apropii de valurile liniștite.
Marea-mi ascultă dorința
Un val saltă ușor
Peste creasta de pietriș
De spărturi sidefii
Peste ambii bocanci.
Urcă apa sărată
În culori ca de aur bătrân
Talpa și glezna-nfiorate
Primesc îmbrățișarea
Ca pe o ofrandă a iubirii
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă cu natura, unde marea oferă o îmbrățișare simbolică, percepută ca o ofrandă de iubire. Este un moment de liniște și reflecție personală în mijlocul naturii.