Femeie pășind goală prin casă
învăluie lumea cu-atâta pace.
Nu e o goliciune căutată, provocatoare.
E un fel de a umbla îmbrăcată în goliciune,
inocență de călugăriță și trup de apă.
Corpul nici măcar nu e perceput
de ritmul care-l transportă.
Tranzitează doar niște curbe în stare de puritate
conferindu-i vieții un nume: castitate.
Pilozitățile fascinante nu perturbă.
Sâni, fese (armistițiu tacit)
nu doresc să se războiască. Nici eu nu vreau.
Sensul versurilor
Poemul descrie o femeie goală în propria casă, nu ca pe un obiect sexual, ci ca pe o întruchipare a păcii și a inocenței. Corpul ei este perceput ca o formă pură, lipsită de intenții provocatoare, emanând un sentiment de castitate și armonie.