Versuri corectate și adnotate
Sunt pastor, am drept palateAl câmpilor hotar.Dealuri verzi, îngemănateCu-al becăței strigat rar.Peste codru țes betealăNorii galbeni, lin spumând.În plăcută toropealăAscult pinii fremătând.Umbra verde-o lumineazăPlopi sub rouă-n licăr des.Sunt pastor, am curți de vază;Iarba moale de pe șes.Vacile-mi vorbesc de-o seamăDând din cap încetișor.Luncile spre râu mă cheamăMișcând ramurile lor.Uitând tot amarul lumii,Dorm pe cioate ca … Citește mai mult
De frigul toamnei aspre, nădejdea-i desfrunzită,Ca liniștita soartă pășește calul meu,De marginile hainei de umblet fâlfâită,Cu umedele-i buze prinzându-mă mereu.Dar nu mă duc spre lupte sau spre-un tihnit coclaur,Ci pe ascunse urme colind, când ziua linSe stinge licărindu-și călcâiul ei de aurȘi-n coșul vremii mele strâng faptele ce vin.
Prin văile albastre, răcoare și tăcere,Doar limpedele tropot în depărtări răsfrânt.Și iarba ofilită culege-n palme miere,Când slabele răchite bălăbănesc în vânt.Buclata pâclă, toarsă de mușchiuri moi, sihastre,Se târâie boltită sub delurosul brâu.Și seara, atârnându-și picioarele albastre,Pe degete se spală în apa din pârâu.
Cine trece de cealaltă partea mirajuluie fericit ca o libelulăpe malul unui râu.
Miros de flori de prunePe poteca montană clarăUn soare mare în ascensiune
S-a dus ploaia, hopa-hop,Peste dealuri și hârtop!Iepurașu-i bucuros,Că nu tună fioros!Râde cerul albăstrui,Curcubeul – gura lui!„Peste toate sateleE senin ca laptele!
Un nor ivit de cătr-apusSe urcă-n susPlutind încet spre miazănoapteIar umbra lui prin văi căzândAcum întunecă pe rândLivezi și vii de grâne coapte.Văd drumuri albe-n zări senine,La margini munți, mai jos colineȘi, ca pe-o pânză zugrăvit,Orașu-n vale-adânc sub mine.E pace-n cer și pe pământ;Abia nestătătorul vântVenit de peste munți, de-aiurea,Tot spune ce din veci a … Citește mai mult
Zi de zi pe stradă, multe feteTrec grăbite într-una, dar nu-i una cum ești tuVăd atâtea blonde și bruneteÎnsă știu acum, nu-i nici una cum ești tu.Cu tine, cu tineAm toate clipele mereu senine, cu tineȘi tot ce se întâmplă este bine, cu tineToată viața aș vrea ca să trăiesc.Cu tine, cu tineCe dragoste sălbatică … Citește mai mult
Vara a ars tot.Dar la un deget de umbrăMacul dă iar de sânge,Și din lună, glasul ce se sfarmăTrestiile împrăștie.Mor teama și pietatea.
Vara a pârjolit tot.Dar abia de revine un deget de umbră,Că macul își regăsește sângele,Iar glasul lunii, ca boabele de mătăniiPropagă trestiile tinere.Mor teama și pietatea.