Phila: Pune o lacrimă, o rază de soare
Un pic de gheață, un strop de speranță
Amestecă-le special într-un cocktail
Trimite-ntr-o scrisoare, nu prin e-mail.
Suntem atâția responsabilizați prea devreme
Atâția capturați prea devreme.
Din naștere am fost făcut să nu dau naștere
Deși la fel ca tine-am un copil în mine, cu sete de cunoaștere,
E, maturitate, unde ești?
Dacă mă cauți și tu, de ce nu mă găsești?
Gândesc iresponsabil, poate inconștient
Poate naiv, poate inconștient de inocent
Refuz să mă port cum s-ar cuveni,
Refuz să-mi doresc să m-asemăn cu semenii.
O să iau în joacă ce iau prea-n serios acum,
Și o să plec la drum când sunt pregătit de drum.
KrafTu (refren) :
Hai Doamne fă cumva,
Să mai fiu iar copil
Să îți alerg senin,
De toate care vin.
Byga : Hai Doamne fă cumva
Să ne întorci vremea
Când ne sclipeau ochii la o caramea
Când hoinăream până ne prindea noaptea
Când nu prea conta ce zicea lumea
Chiuleam în masă
Prieteni, colegi de clasă
Săream în sus când rămâneam singuri acasă
Ne bărbieream da n-aveam un fir în barbă
Ne rușinam când atingeam fete la baba oarbă.
Dar ne-am plictisit și-ntr-o bună zi
Ne-am trezit maturi, nu mai suntem copii
Umblăm după bani, ne pierdem sănătatea
Apoi ne pierdem banii să recăpătăm sănătatea.
Ne gândim prea mult la viitor, neglijăm prezentul
Sigur cunoști sentimentul : Când ești copil vrei să fii om mare, e infantil
Iar acum ai da orice să mai fi iar copil!
KrafTu (refren) :
Hai Doamne fă cumva,
Să mai fiu iar copil
Să îți alerg senin,
De toate care vin.
Rashid :
Nu mă-ntreba cum am trăit, că am uitat
Nu mă-ntreba ce o să fac că viitoru-i nelimitat
Pot doar sa spun că trăiesc în prezent
Contează doar acum, eu și mâine sunt doar fum.
De-aia râd mereu atunci când mi-e greu
Dac-aș face altfel sigur n-aș fi eu
Umblu teleleu îmi văd de drumul meu
Putin schizofrenic, puţin derbedeu
Ca orice român am bani de dat, am bani de luat
Da-i dau la stat
M-am relaxat când am alfat că pot să scap dacă
n-am nimic defapt
Mi-e dor de copilărie
Mi-e dor de anii-n care vedeam viața ca pe-o jucărie
Mi-e dor de copilărie, mi-e dor de anii-n care viața nu era o isterie.
KrafTu (refren) :
Hai Doamne fă cumva,
Să mai fiu iar copil
Să îți alerg senin,
De toate care vin.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de copilărie și regretul pierderii inocenței. Artiștii reflectă asupra responsabilităților vieții adulte și asupra dorinței de a se întoarce la simplitatea și bucuriile copilăriei, subliniind importanța trăirii în prezent.