ruine

George Topirceanu – Paragini

de

Pe-aici,A fost pământul binecuvântatDe trei vlădiciŞi de-un mitropolit primat.A fost odinioară şi-un castelCu brâu multicolor de portolac.Şi-n fundul parcului, un lacCu nuferi de argint pe luciu de oțel.A fost..Acum, abia se mai cunoașteO baltă părăsită, la o parte,Singurătatea strigă din apele ei moarteSpre cer, cu glas de broaşte.Şi numai calul-dracului,Prin liniştea săracă dimprejur,Atinge faţa laculuiCu … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Enkomi

de

Întins câmp și neted; de departese vedeamișcare de brațe care sapă.Pe cer, rotogoale de nori; ici și coloo trâmbiță aurie și violetă: amurgul.Pe iarba săracă și pe spini se-ncolăceauaburi subțiri ca după ploaie; poate ploaiacăzuse la munții dobândind culori.Și eu am pășit înspre cei care lucrau,femei și bărbați, frânți pe sape, în șanțuri.Fusese un oraș; … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Voluptosul Elpinor

de

L-am văzut ieri oprindu-se la ușăsub fereastra mea; să fi fostpe la șapte; cu el, o femeie.Avea întru totul purtarea lui Elpinorpuțin înainte de a cădea zdrobindu-se,și totuși nu era beat.Vorbea foarte repede, și ea, distrată,privea spre fonografe;îl întrerupea câteodată să spunăvreun cuvânt, și pe urmă privea cu nerăbdarespre locul unde se prăjea niște pește: … Citește mai mult

Trooper – Ruinele

de

Umbre au dusPovestea mea prea susȘi nimeni nu mai știe cine suntCe rol am pe acest pământCe dureri să cânt.Din suflet, numai vântȘi versul este frântTacerea este tot ce mi-a rămasDar aud mereu un glasCe mă strigă iar.În locul unde am muritAcolo să te duciSă privești ruineleA tot ce-a fost atunci.În locul unde am muritAcolo … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – XVIII

de

Furia a părăsit câmpurile vitrege spicelor,Iar cetatea, ceva mai târziu,Până și ruinele-și pierdu.Văd doar bâtlani cenușii rătăcind,Între mlaștini și tufișuri,Țipând îngroziți pe lângă cuiburileȘi găinațul puilor lacomi,Chiar de se ivește doar o cioară.Prin duhori se răspândeșteFaima ce-ți rămâneȘi alt semn nu mai daiDecât paraliticeleForme ale lașității,Dacă iau seama la respingătoarele-ți strigăte.

Lucian Blaga – Arheologie

de

Mai trecem câteodată, purtați de-același gând,prin curtea unde sarcofage de bazaltîn șiruri stau, distanță nobilă păstrând,subt nalbe, de la unul pân’ la celălalt.Când nu e nimeni să ne vadă, ne oprim.Adânc prin lespede ochim. S-a spart cândvasă-ngăduie un jaf, căci oseminte nu-s,nici aurii inele în încăperea grea.Un ochi de ploaie, apă clară, a rămassă strângă … Citește mai mult

Francisca – Cu Pumnii În Piept

de

Ne-aude tot orașul, ne-aud și satele dacă mai țipi așaCa un negustor falit pe cale să își vândă inimaTu cauți sămânța de ceartă, o plantezi în casăPui lacrimi să-i dea rădăcina și o lași să crească.Te bați cu pumnii în pieptPână când lovești destineTu ai suflet de fierTot ce ascunzi în el, sunt ruine.Te bați … Citește mai mult

Florența Albu – Où Sont

de

Craii de Curtea-Veches-au rătăcit în burg.Se-nfiripaseră-n amurgdin praf de dărâmături,în strai vetust –fantoșe melancolice și grave,cu-nțepeniri nerafinate în ținută,cu ochii stinși, în fața mască pală.Treceau pe străzi, alături,în pulberi violete de amurg,pe lângă șantiereși marmoree coloane albecu pas molatic.Mais, où sont, où sont?..Le duce-amurgulsă le-nece-n noapteprecum grădinile în rouă.