ruine

George Topirceanu – Paragini

de

Pe-aici,A fost pământul binecuvântatDe trei vlădiciŞi de-un mitropolit primat.A fost odinioară şi-un castelCu brâu multicolor de portolac.Şi-n fundul parcului, un lacCu nuferi de argint pe luciu de oțel.A fost..Acum, abia se mai cunoașteO baltă părăsită, la o parte,Singurătatea strigă din apele ei moarteSpre cer, cu glas de broaşte.Şi numai calul-dracului,Prin liniştea săracă dimprejur,Atinge faţa laculuiCu … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Enkomi

de

Întins câmp și neted; de departese vedeamișcare de brațe care sapă.Pe cer, rotogoale de nori; ici și coloo trâmbiță aurie și violetă: amurgul.Pe iarba săracă și pe spini se-ncolăceauaburi subțiri ca după ploaie; poate ploaiacăzuse la munții dobândind culori.Și eu am pășit înspre cei care lucrau,femei și bărbați, frânți pe sape, în șanțuri.Fusese un oraș; … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Voluptosul Elpinor

de

L-am văzut ieri oprindu-se la ușăsub fereastra mea; să fi fostpe la șapte; cu el, o femeie.Avea întru totul purtarea lui Elpinorpuțin înainte de a cădea zdrobindu-se,și totuși nu era beat.Vorbea foarte repede, și ea, distrată,privea spre fonografe;îl întrerupea câteodată să spunăvreun cuvânt, și pe urmă privea cu nerăbdarespre locul unde se prăjea niște pește: … Citește mai mult

Trooper – Ruinele

de

Umbre au dusPovestea mea prea susȘi nimeni nu mai știe cine suntCe rol am pe acest pământCe dureri să cânt.Din suflet, numai vântȘi versul este frântTacerea este tot ce mi-a rămasDar aud mereu un glasCe mă strigă iar.În locul unde am muritAcolo să te duciSă privești ruineleA tot ce-a fost atunci.În locul unde am muritAcolo … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – XVIII

de

Furia a părăsit câmpurile vitrege spicelor,Iar cetatea, ceva mai târziu,Până și ruinele-și pierdu.Văd doar bâtlani cenușii rătăcind,Între mlaștini și tufișuri,Țipând îngroziți pe lângă cuiburileȘi găinațul puilor lacomi,Chiar de se ivește doar o cioară.Prin duhori se răspândeșteFaima ce-ți rămâneȘi alt semn nu mai daiDecât paraliticeleForme ale lașității,Dacă iau seama la respingătoarele-ți strigăte.

Hermann Hesse – Ultimul Jucător cu Mărgelele de Sticlă

de

În mâini cu jocul lui de perle colorateșade-aplecat, în țara cu armatede ciumă și război. Peste ruinecresc iederi și pe ele zumzăie albine.Psalmi în surdină, o sleită pace,străbate lumea, senectutea care tace.Bătrânul numără pestrițele mărgele,ici una albă sau albastră apucândși alegând după mărime dintre elele potrivește-n cercul lor pe rând.El, mare altădată în jocul cu … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Coliseum

de

Chip al anticei Rome! RelicvariuMaret de contemplatie inaltaLasata vremii de-ngropate veacuriDe fala si putere! – Acum, acum,In urma-atator zile de amaraPeregrinare si de sete-aprinsa(De sete spre izvoarele stiinteiCe zac in tine!) -ngenunchez, schimbatSi cucerit, intr-ale tale umbreSi sorb din fundul sufletului meuMarirea ta, amurgul tau si slava.Intinsuri, evi, memorie-a altor vremi.Tacere! Si Pustiu! Si neagra … Citește mai mult

Hilde Domin – Speranța Prudentă

de

Porumbei albiîn albastruorbite de ferestre arse,războaiele vor fi purtate pentru voi?Șnur de porumbel albprin ferestrele goalepeste latitudini, dincolo.Ca tufele de trandafiri pe mormintenepăsători le luați pe ale noastre.Pe piatra spălată cu lacrimiașezați voi micul cuib.Construim case noiPorumbei,ciocurile macaralelor ies afarăpeste orașele noastre,berze de fier care construiesccuiburi pentru oameni.Construim casecu pereți din ciment și sticlăunde piciorul … Citește mai mult