Umbre au dus
Povestea mea prea sus
Și nimeni nu mai știe cine sunt
Ce rol am pe acest pământ
Ce dureri să cânt.
Din suflet, numai vânt
Și versul este frânt
Tacerea este tot ce mi-a rămas
Dar aud mereu un glas
Ce mă strigă iar.
În locul unde am murit
Acolo să te duci
Să privești ruinele
A tot ce-a fost atunci.
În locul unde am murit
Acolo să te duci
Să privești ruinele
A tot ce-a fost atunci.
Unde sunteți voi
Prin ce amintiri și ploi
De ce sunt iarăși singur și pierdut
Câte vieți mi-ați omorât
Printr-un simplu gând.
Nu am crezut
În ochii ce au văzut
În inima ce a simțit mereu
Nu aici e locul meu
Astăzi pot pleca.
În locul unde am murit
Acolo să te duci
Să privești ruinele
A tot ce-a fost.
În locul unde am murit
Acolo să te duci
Să privești ruinele
A tot ce-a fost atunci
Să privești și umbrele și ochii mei, ce plâng
Să asculți povestile ce se frâng x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere, regret și melancolie, reflectând asupra trecutului și a amintirilor dureroase. Naratorul se simte singur și pierdut, contemplând moartea și ruinele a ceea ce a fost.
