roze

Stephane Mallarme – Evantai

de

Reci roze pentru-a prinde viațăVor întrerupe toate-odatăC-un alb caliciu fără patăSuflarea-ți devenită gheață.Dar dacă mâna-mi dezrobeșteBuchetul printr-un șoc profundRăceala lor până la fundÎn râs extatic înflorește.S-arunci tot cerul în detaliuCa bunul largul evantaliuMai bine poți ca o fiolă.Nimic nu poate-n lume fiSă-nchidă-n el ca o violăParfumul fragedei Mery.

Rainer Maria Rilke – De-a Lungul Înaltelor Ziduri De-O Iei

de

De-a lungul înaltelor ziduri de-o iei,mulțimea de roze nu poți să o vezi,pe-ale parcului străine alei,dar în credința ce le-o păstrezi,le simți că-s aproape ca niște femei.Fără să șovăie, merg câte două,și după mijloc se țin,și cele roșii cântă singure-n rouă,apoi cu miresmele lor intră lincele albe-n cântarea cea nouă.

Rainer Maria Rilke – Rozele (XXIII)

de

Roză, floare-ntârziată, nopți amare să te-aținăprin lumina siderală, clară,vei ghici tu, roză, oare, desfătarea mult deplinăa surorilor din fapt de vară?Iată, zile după zile, te-am văzut șovăitoarestrânsă-n teaca ta ca-n chinga sorții.Roză, care, din născare, în răspăr imiți o stare-amoleșelii și a morții.Starea ta în inspicare ne va face cunoștințăcu amestecul ce se destramă,cu acordul … Citește mai mult

R S Thomas – Cabana cu Roze

de

Cabana cu roze, pentru că aveaRoze. Dacă toate lucrurile ar fi așaDe simple! Era acel locCu vreo douăzeci sau cam așa deCase, toate din roșieCărămidă, cu numele citețLa citit; dar aceasta, poarta eiAcoperită cu mușchi, cu acoperișul ruginitDe licheni. Ai ales-oPentru roze, și nu ai greșit.Era înregistrată în inimaUnei națiuni, și astfel, sigurăDe existența ei … Citește mai mult

Omar Khayyam – Zorile Mi-Au Umplut de Roze Cupa Senină a Cerului

de

Zorile mi-au umplut de roze cupa senină a cerului,Privighetoarea adoarme de propriul ei cânt, e tot mai diafan parfumul vinului…Și sunt destui nebuni ce-s gata să se lase robiți de vis, de glorii, de măriri…O, părul tău, iubito, ce mătase…

Ingeborg Bachmann – Aria I

de

Oriunde ne îndreptăm în furtuna de roze,e noaptea de spini luminată, și al frunzișuluitunet, ce în boschete abia se auzea,ne urmărește acum pas cu pas.Unde se stinge mereu ce rozele aprind,ploaia ne mâna în râu. O, noapte mai îndepărtată!O singură frunză, ce ne-a atins, plutește cu valurileîn urmă noastră, până la vărsare.

Ion Suruceanu – Roze Roze

de

Te-am așteptat, în grădina meaCând roze dau în floare și-ți alină inimaPână târziu, eu am stat la sfatCu florile frumoase de la care am învățatCum să iubesc, dragă, iar și iarCa nicio așteptare să nu fie în zadarLe mulțumesc, e norocul meuAud și acuma parcă șoapta rozelor mereu. Refren:Roze roze, flori de dorLacrimi și amorRoze … Citește mai mult