Reci roze pentru-a prinde viață
Vor întrerupe toate-odată
C-un alb caliciu fără pată
Suflarea-ți devenită gheață.
Dar dacă mâna-mi dezrobește
Buchetul printr-un șoc profund
Răceala lor până la fund
În râs extatic înflorește.
S-arunci tot cerul în detaliu
Ca bunul largul evantaliu
Mai bine poți ca o fiolă.
Nimic nu poate-n lume fi
Să-nchidă-n el ca o violă
Parfumul fragedei Mery.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea efemeră și transformarea naturii, folosind metafore precum roze reci și gheață. Evantaiul devine un simbol al capacității de a păstra esența frumuseții, asemenea parfumului delicat al unei persoane dragi.