Reflecție – Pagina 219

Ion Caraion - Mistuite Resturi de Zeu

Mistuite resturi de zeu / ne-aromaseră fantastic odaia. / Și cățelul se mira în gând, … →

Voi pleca din viață făr’ să sufăr / c-am lăsat vreo bucurie-n urmă. / Cum … →

Eternitatea izbită de stânci – / marea semăna cu ochii mamei mele / amețitor de … →

Secol. / Răsărit al crestelor de păsări, / Steme nicăiri în fâlfâit, / Bântuie, când … →

Întrebări. / Cine se ascunde în spatele surâsurilor mele? / Cine îmi adulmecă spaimele și … →

M-am trezit din somn, / Mă uit în oglindă și rămân beton, / Mă uit … →

Ce frumos e parcul, atunci când îl privești cu mintea goală și cu câțiva / … →

Unde se termină țărmul nu începe marea / dincolo de țărm nu e nimic / … →

Scriere este totul. / Pestele e literă / în alfabetul mării. / O frază sunt … →

Gândul 4. / Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă, / Acum două-trei … →