Calm mă așez și încerc să reconstitui
o situație anume.
Altuia să-i atribui cuvântul și tristețea,
utilitatea ei.
Altuia,
greul timbru al acestei sume.
Calm te măsor cu viața mea curată, cu spusele mele
și un văl de vină
își dezlipește picioarele de ceața
abia deslușită.
O povară este bucuria altuia
în gura îndoielnicelor mele cuvinte.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de îndoială și vinovăție resimțite de narator. Acesta reflectă asupra dificultății de a se bucura de viață când este copleșit de povara emoțiilor negative și de cuvintele nesigure.