Umblam cu capul târâș la picioare
și capul îmi zornăia printre pietre
și curgea sânge
și mă uitam la el.
Amestecul acela de vite și plante
era oameni care n-au fost.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de deznădejde și reflecție asupra absenței și a pierderii. Vorbitorul pare să se confrunte cu o realitate dură, simbolizată prin imagini puternice și metaforice.