Am răspuns pân-la urmă
(pătate și-nfipte)
întrebărilor, turmă
– ca niște cuie –
de sânge. Amăruie
păscuse tortură,
lumină. Sau ceața.
Sau poate amândouă.
Clepsidra bizară
din care trimisul
de fum ori de ură
(gustând rar și din viața
și din moartea mea pură)
se uita înăuntru, se uita în afară
cum plouă.. cum plouă..
Încheindu-se visul,
și scrumul se curmă.
Și-orașul e mut.
Din care mă-nfrupt.
Am răspuns pân-la urmă.
Plouă în trecut.
Plouă într-o turmă.
Plouă neîntrerupt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o reflecție amară asupra trecutului și a răspunsurilor găsite în el. Imaginile cu ploaia și clepsidra sugerează o curgere neîncetată a timpului și o senzație de pierdere și deziluzie.